”Contează foarte mult relația cu oamenii ca să putem face lucruri bune. E ca într-o familie, fiecare are personalitatea, așteptările, provocările lui, dar nu ești singur. Suntem diferiți, dar ne completăm.”
Cristina are 36 ani, iar ultimii 7 i-a petrecut alăturide noi, la Carbogaz. Mereu în ritm alert, gata să vină cu o rezolvare și întotdeauna omul inițiativelor creative, Cristina se ocupă de magazine – să fie frumoase, aranjate și aprovizionate, dar și de relațiile cu oamenii noștri, despre care are numai cuvinte de laudă.
Cristina, ce-ți place cel mai mult la ce faci?
Să lucrez cu oamenii. Chiar dacă este greu, este și foarte frumos. Ai tot timpul de învățat de la oameni, iar la noi sunt situații diferite zi de zi. Tot eu mă ocup și de recrutări și de magazine și de stații – știu că pare că fac foarte multe lucruri, dar în aceleași timp, mi se pare că e simplu. Toate sunt în același context și se leagă; totul e din aceeași poveste.
Îmi place când am o zi încărcată cu multe lucruri de făcut, spre deosebire de o zi în care mă uit la ceas să văd cum trece timpul. Așa că aproape zilnic mă trezesc că e ora 6, iar eu mai am ceva de făcut. Și-mi place sentimentul ăsta!
Care ți se pare că e cea mai mare provocare a ta, la muncă?
Hm… mă gândesc, dar nu am. Nu fac ceva doar pentru că trebuie, chiar îmi place fiecare task pe care îl am de rezolvat pentru că îmi place să caut soluții și să rezolv situații cu care nu m-am mai întâlnit până atunci.
Atunci ce îți place cel mai mult să faci?
Din tot ce fac peste zi? Probabil partea de merchandising, de aranjare din magazine. Când amenajezi magazinele și vezi cum arată la final, când vezi cum stau produsele pe raft, frumos, cu eticheta corectă și la final totul arată impecabil, e o satisfacție de nedescris.
Altfel, și partea legată de sandwichuri a fost o provocare. Practic, de la mine au plecat rețetele de sandwichuri. Da! Aveam sandwichurile clasice de la furnizori și voiam să facem ceva mai bun decât atât pentru clienții care vin să-și bea dimineața cafeaua la noi. Așa că ne-am adunat, am luat legume proaspete și, pentru că aveam o bucătărie pe care nu o foloseam, am vrut să încercăm să le facem noi.
Iar dacă inițial aveam doar croissante în meniu, am început apoi să facem și foietajele care sunt foarte iubite. Tot timpul testăm rețete noi pentru sandwichuri. Pregătim toate ingredientele și le combinăm între ele până ajungem la ceva care să ne placă foarte mult.
Ideea cu sandwichurile a fost de cea mai mare amploare, căci, în rest, sunt mai mult operațiuni interne și sunt vizibile doar în echipă.
Cristina, care e povestea ta, cum ai ajuns să lucrezi la Carbogaz?
Pură întâmplare. Am stat acasă cu băiețelul 3 ani în concediu maternal și apoi, când am vrut să mă angajez, mi-am depus CV-ul pe o platformă de recrutare și am fost chemată la interviu. A fost o întâlnire foarte frumoasă, o discuție informală în care simțeam că făceam parte de acolo, îmi plăcea mult.
Eu cred că simți omul, simți chimia. Simți când lucrurile vor funcționa bine. Așa sunt și oamenii care vin la interviuri – îi simți din prima pe cei care se potrivesc și pe cei care nu se potrivesc cu echipa. Revenind, după interviu, am început imediat să lucrez în stație, casier, timp de 5 ani. Și apoi, probabil datorită ideilor și faptului că voiam să fac mai mult și n-aveam stare, am ajuns să lucrez în poziția de manager, unde sunt astăzi.
Ce presupune munca ta?
Ceea ce fac se bazează foarte mult să știi cum efectiv se întâmplă totul în stație, să înțelegi realitatea de acolo. Iar pe mine mă ajută anii lucrați la fața locului, căci e cu totul și cu totul altceva. Altfel lucrezi cu oamenii când înțelegi ce se întâmplă, care sunt situațiile din stație și poți înțelege mai bine toate părțile implicate: angajați, clienți, situații.
Așadar contează foarte mult relația cu oamenii ca să putem face lucruri bune. Trebuie ca și ei să aibă o persoană de încredere, față de care să nu aibă teamă. Totul se rezolvă, numai că trebuie să-mi spună. Toată lumea are o zi mai gri, asta e de înțeles. Cred că le spun mereu „Fiți drăguți, că sunteți pentru voi, nu pentru clienți. Pentru că starea voastră de bine contează cel mai mult. Decât să fii morocănos toată ziua, nu te văita câte lucruri ai de făcut, ci bucură-te că poți să le faci și că ai lucruri de făcut.”
E ca într-o familie, fiecare are personalitatea, așteptările, provocările lui, dar nu ești singur. Suntem diferiți, dar ne completăm. Iar eu sunt acolo ca să îi ajut să rezolve orice.
Ați avut vreodată o întâlnire memorabilă?
Am avut o întâlnire înainte de pandemie, de Moș Nicolae și am fost aproape toți angajații împreună cu copiii noștri și am stat cu toții la povești. Ne întâlnim noi și când facem câte o ședință, dar atunci a fost tare frumos, era o atmosferă de sărbătoare minunată.
Ții minte vreun moment care te-a pus în dificultate?
Da, momentul când au ajuns în stație produsele Pizza &Doodles. Fiecare produs avea câte o bulină, nu cunoșteam produsele și chiar dacă în mod normal, mi-e foarte ușor să-mi creez un sistem, în ziua respectivă a fost ceva atât de amețitor că nu mai știam cum să ne organizăm.
Acum mă amuză, dar atunci păreau foarte multe și mă întrebam cum o să le dau de cap. Dar când te așterni cu calm și începi să înțelegi logic, lucrurile se așază. Vorbeam la un moment dat cu cineva și-i povesteam întâmplări din astea, de peste zi, din stații și la final mi-a spus „ați putea să scrieți o carte cu toate întâmplările astea”. Și chiar cred că am putea, la ce colecție de povești se adună aici.
Cum sunt Oamenii Carbogaz?
Sunt foarte buni! Îi cunosc pe toți și crede-mă, cei care nu se potrivesc în puzzle, pleacă. Majoritatea oamenilor lucrează aici de foarte multă vreme. Se formează echipe care se completează. Și cred că asta e ideea: când se înțeleg între ei, creează și ceva frumos, o atmosferă din care îți dorești să faci parte.
Spun mereu că totul depinde de oamenii cu care lucrezi. Eu mi-am dus și munca acasă și casa o aduc la muncă. Este foarte importantă relația cu oamenii. Și eu cred că trebuie să-ți ușurezi munca, să tragi spre bine.
Încerc să fac tot timpul ce pot pentru ca oamenii să fie senini, mulțumiți. Și asta văd și la schimbul de tură – oamenii vin mai devreme cu 5 minute, „hai să bem o cafea împreună”, se așază, vorbesc, nu fug imediat acasă. Nu e un schimb de tură clasic, ci unul prietenos. Cred că trebuie să ai o perspectivă pozitivă asupra lucrurilor și să fii atent la relația umană. De fiecare dată sunt momente în care vorbim și despre lucruri practice, dar despre fiecare știu și povestea de acasă. Tot timpul ai de învățat.
Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o în acești 7 ani?
Răbdarea. Am învățat să aștept și acum știu că nu toată lumea e în ritmul meu. Am învățat foarte multe lucruri noi pe care nu mă gândeam că o să le fac vreodată. Zi de zi sunt chestiuni de învățat, situații de rezolvat, lucruri de organizat. Și fiecare stație are specificul ei, tipologia clientelei, oamenii. Și oamenii influențează locul, dar și locul contaminează oamenii.
Care e cel mai frumos lucru la Oamenii Carbogaz?
Oh, sunt în dificultate. Nu pot să găsesc un singur lucru, fiecare om are o colecție întreagă de atribute bune. Dar cel mai mult îmi place că sunt ei, așa cum sunt. Nu sunt prefăcuți, deși sunt foarte diferiți că temperament, fiecare are ceva al lui.
Cristina, ce îți mai place să faci pe lângă muncă?
Îmi place să petrec timp cu băiețelul meu, Andrei, care are 9 ani. Ne place să mergem cu trotinetele, să citim, să lucrăm la matematică. Ce mă mai bucură? Atunci când muncesc la ceva de foarte mult timp și îl finalizez, satisfacția aceea când văd la final rezultatul, știu că a meritat efortul. Satisfacția că ai reușit să faci ceea ce îți place nu se compară cu nimic.
