Ionuț, lucrător platformă: „Vin la muncă fără stres.”

”Îmi place aici și nu vreau să renunț. E bine că oamenii sunt primitori și că vin la muncă fără stres. Am avut joburi și mai stresante, trăgea șeful de noi să facem totul la minut. Aici dacă ne facem treaba nu se ia nimeni de noi.”

Ionuț a venit în echipa noastră pe poziția de lucrător platformă, în stația Carbogaz din Chiajna, în 2020. La 28 de ani, Ionuț caută să facă lucrurile bine și să se simtă confortabil la locul de muncă, iar de curând ne-a mărturisit că, în timpul petrecut aici, a învățat să fie mai răbdător. Iată povestea sa:

În august s-a făcut un an de când lucrez aici. Îmi căutam de muncă și nașul meu mi-a spus că se fac angajări la Carbogaz. 

Ce făceai înainte de a ajunge la noi?

Înainte de asta am lucrat ca ajutor de mecanic. Am vrut să plec fiindcă nu mă mai înțelegeam cu locul acela de muncă, cu oamenii.

Aici cum e?

E bine, e bine. Mai sunt mici neînțelegeri, dar în rest e bine.

Și cum le rezolvați?

Unii lasă de la ei, alții nu. 

(Zâmbește.)

Tu cum alegi să faci?

Eu îi las în pace, îmi fac treaba pentru că așa e cel mai bine.

Simți că exită provocări într-o zi de muncă?

La început am crezut că o să-mi fie greu, că n-am lucrat niciodată într-o benzinărie, dar m-am acomodat. În unele zile mi-a fost mai greu să mă adaptez, dar mi-au arătat colegii și am învățat. Îmi place aici și nu vreau să renunț. E bine că oamenii sunt primitori și că vin la muncă fără stres. Am avut joburi și mai stresante, trăgea șeful de noi să facem totul la minut. Aici dacă ne facem treaba nu se ia nimeni de noi.

Clienții cum ți se par?

Mai sunt clienți mofturoși, dar nu îi bag în seamă; eu îmi fac treaba. Dacă așa e omul, nu ai ce să faci, nu poți să știi ce zi a avut. 

Dar la #OameniiCarbogaz ce îți place cel mai mult?

Îmi place că ne înțelegem, dacă a fost vreodată vreo problemă, ne-am ajutat între noi; știu că pot să apelez la ei. 

Există vreun moment din acest an care ți-a rămas drag?

Da, am avut un coleg cu care am lucrat și care mi-a rămas foarte bun prieten chiar dacă a plecat de aici. Ne-am cunoscut când m-am angajat și acum ne înțelegem super bine.

Simți că ai învățat ceva nou de când lucrezi aici?

Mi-am dat seama că pot să vorbesc frumos cu clienții, că pot să las de la mine și să nu mă cert cu lumea. Cu timpul le învățăm pe toate.

Care ar fi motivele pentru care ai recomanda serviciile Carbogaz unui prieten?

Le recomand cu încredere oricui pentru combustibil și pentru produse. 

/de

Mihai, lucrător platformă: „Dacă nu știi să vorbești cu clientul, chiar nu mai vine.”

”Dacă nu îți place și nu te înțelegi cu oamenii, nu îți convine să stai într-un mediu în care nu ești acceptat, e ceva logic. Dacă nu te înțelegi cu ei, nu merge. Mai trebuie să faci și compromisuri, mai accepți un defect la un coleg, dar și invers, și defectul tău e acceptat de alții. Altfel nu există înțelegere.”

Mihai are 47 de ani, iar la vârsta lui, spune mândru, nimeni și nimic nu îl mai provoacă. Dar asta nu înseamnă că uneori nu apar noutăți care să-l tulbure: „M-a zăpăcit terasa asta!”. Pe măsură ce povestim, Mihai salută frecvent clienții care opresc să alimenteze. „Dacă nu știi să vorbești cu clientul, chiar nu vine. Te simte că ești rece și te respinge.”

Suntem în stația Carbogaz de la Chiajna, chiar pe terasa micuță, proaspăt deschisă în vara aceasta, la un pahar de apă rece. Mihai lucrează alături de noi de șase ani, după ce o perioadă a lucrat în construcții, iar timp de un an a fost plecat în Belgia. Încă mai are câteva nostalgii pentru felul în care se fac lucrurile în străinătate, dar spune că avea nevoie de un loc mai sigur de muncă: „Iarna, în construcții, lucrurile nu merg”. 

Mărturisește că nu se aștepta să rămână la noi atâta vreme. Iată-i povestea:

Cum ai început alături de noi, Mihai?

Am ajuns aici printr-un prieten care lucra la Carbogaz și mi-a spus că se fac angajări. Între timp, el a plecat. 

E ok, mă stresează terasa asta, care e pusă aici de vreo 3 săptămâni și atunci toată noaptea avem de lucru cu cei care vin pe aici și mai fac gălăgie, vor să petreacă, mai sunt și tineri. Oricum trebuie să le spun șefilor. În rest, nu sunt deloc probleme. E un loc de muncă bun. 

Ai întâmpinat provocări, de-a lungul celor 6 ani?

În ce fel?

Ceva care să-ți fi fost mai greu.

Nu, doar terasa asta care mă stresează momentan, altceva nu mă provoacă pe mine. Ah, poate doar că a durat ceva până când am învățat toate denumirile de ceaiuri; eu le vedeam pe toate la fel. Dar acum nimic și nimeni nu mă mai provoacă, e și vârsta, și experiența. Dar, în general, la nici un loc de muncă n-am avut probleme, nimeni nu m-a dat afară. Dacă nu, m-am dat eu afară că n-am mai putut.

Ce îți place aici?

Că e aproape de casă, nu am avut probleme cu nimeni, nici cu șefii, nici cu colegii. Dacă nu îți place și nu te înțelegi cu oamenii, nu îți convine să stai într-un mediu în care nu ești acceptat, e ceva logic. Dacă nu te înțelegi cu ei, nu merge. Mai trebuie să faci și compromisuri, mai accepți un defect la un coleg, dar și invers, și defectul tău e acceptat de alții. Altfel nu există înțelegere. 

Eu mai am și o vârstă. Colegii mei sunt mai tineri, gândesc altfel. Când stai de vorbă cu cineva, care e prichindel și nu e trecut prin viață, îți dai seama că și tu, la rândul tău, ai trecut prin aceleași situații și îl lași în pace, să facă cum vrea. Uneori le mai spun cum aș vedea eu lucrurile. 

Dar poate învață din experiența ta. 

Nu chiar, și eu am fost în locul lor, am avut aceleași reacții, știu cum gândești când ești tânăr. Îi tratez cu răbdare. Timpul înseamnă riscuri.

În ce fel?

Păi… riști, că poate omul se îndreaptă sau nu se îndreaptă. Depinde de alegerea fiecăruia.

Ce îți place cel mai mult la #OameniiCarbogaz?

Cu clienții mă înțeleg destul de bine, pe majoritatea îi cunosc, sunt născut și crescut aici. Ca să schimbi un loc de muncă, să o iei de la zero, mai bine rămâi cu oamenii pe care îi știi, colegi, clienți. Dar îmi place de ei. 

Stau de vorbă cu clienții; chiar dacă nu pot, tot stau de vorbă cu ei, nu pot să fiu rece; dacă nu discuți cu clientul, nu-l mai atragi. Păi cum să îi întorc spatele? Contează foarte mult să fii sociabil, găsești un subiect despre care să discuți, poate să fie amuzant sau să-ți atragă atenția. Dacă nu știi să vorbești cu clientul, chiar nu mai vine. Te simte că ești rece și te respinge. 

Există vreun moment de care îți amintești cu drag, din cei 6 ani de Carbogaz?

Da, aveam o colegă, acum cinci ani, care lucra pe tură cu mine. Tot timpul îmi povestea câte ceva, era haioasă; se oftica de fiecare dată când mă bufnea râsul în timp ce povestea, dar era așa amuzantă. De exemplu, era la început și făceam inventarul, iar eu am scris pe foaie ce mai era nevoie și în dreptul la o soluție am scris TSV. Ea a căutat pe internet ce înseamnă TSV, a stat vreun sfert de oră. Când n-a găsit nimic, a ieșit afară și m-a întrebat: „Mihai, dar ce înseamnă TSV?!”. 

„Trebuie să vină!”

Râdem.

A rămas cu ochii la mine, îți dai seama că m-am amuzat. 

Dacă ar fi să găsești un cuvânt care să descrie cei 6 ani de când lucrezi aici, care ar fi acela?

Nu pot spune Perfect, că nimic în viață nu e perfect. Aș zice că e Normal, vii la muncă să muncești și atâta tot, cam asta e toată ideea. 

În final, Mihai, pentru ce anume recomanzi serviciile Carbogaz?

Eu spun că sunt destul de ieftine, în comparație cu alte locuri, eu chiar nu le văd scumpe. Chiar am întrebat, la un moment dat, câțiva clienți, de ce nu merg și peste drum, că sunt vreo 3 magazine, și mi-au spus: „Păi, ce? Pentru 1 leu diferență? Dar, în primul rând, aici știu că am loc de parcare, am asigurată mașina, acolo unde să-mi las mașina? În stradă?”

 

/de

Iulia, lucrător comercial: „Sunt zile în care, dacă începi de la prima oră cu un client morocănos, până seara, așa sunt toți.”

”Soțul meu era client fidel, locuiam prin preajmă și după o lungă perioadă de stat acasă, am hotorât că e momentul să mă întorc la serviciu. Înainte am lucrat ca asistent manager la o companie de curățenie, apoi am intrat în concediu de creștere copil și apoi încă într-unul, am avut și un accident între timp, iar în 2015 m-am angajat aici.”

Iulia are 44 de ani și lucrează în echipa Carbogaz de aproape 6 ani. Are un râs molipsitor și are cele mai diplomate răspunsuri, deși, dacă ești unul dintre clienții ei fideli, este cea care știe mereu  cum să-ți dea o mână de ajutor.

Îți mai aduci aminte cum au fost primele zile?

Era octombrie sau noiembrie, și după ce mi-am depus CV-ul, am intrat în probă timp de 2 săptămâni. Veneam aproape în fiecare zi, m-am înțeles cu colegii care erau la vremea respectivă, nu mi s-a părut ceva foarte greu și am rămas. 

Ce îți place cel mai mult și ce îți place cel mai puțin la ceea ce faci?

N-aș mai vrea clienți morocănoși (râde). Sunt zile în care, dacă începi de la prima oră cu un client morocănos, până seara, așa sunt toți. Serios. Și e groaznic. Lumea este foarte stresată, fiecare are treaba lui, nu se trezesc bine, nu știu ce să zic. 

Sunt foarte mulți oameni care, din păcate, nu știu să-și separe problemele personale de restul interacțiunilor de peste zi și… se răzbună pe primul om care le iese în cale, în cazul ăsta, omul de la casă. Cel puțin asta e părerea mea. 

Care e cea mai mare provocare dintr-o zi oarecare?

Cam toate zilele sunt la fel, mai puțin week-end-ul. Sunt aceleași lucruri pe care le faci zi de zi, mai mult sau mai puțin. Despre colegii mei ce să zic? Ne cunoaștem de foarte mulți ani, de când lucrăm împreună. Mai există discuții, dar le rezolvăm, le discutăm și până acum, chiar nu ne-am dus mai sus să ne rezolvăm problemele. 

De la ce vă ciondăniți?

Motive sunt multe, depinde de colegi. De exemplu, dacă cineva nu-și face treaba, totuși parcă nu-ți vine să faci treabă pentru doi. Mai ales dacă ai și tu o zi mai proastă și dacă un coleg din tura de dinainte nu a făcut ce trebuia să facă, parcă nu-ți prea vine să faci tu în locul lui. Și atunci ies discuții. Dar de obicei, se discută și se rezolvă. 

Cum sunt clienții tăi, Iulia? 

Sunt destui clienți care la un moment dat veneau numai pe cealaltă stație unde lucram înainte, iar acum vin doar aici. Posibil că vin pentru oameni, posibil pentru că le este la îndemână sau pur și simplu pentru că așa vor ei. Cei mai mulți dintre clienți sunt în permanență aceeași.

Ai vreo poveste sau un moment memorabil pe care vrei s-o împărtășești?

Ohoho, probabil sunt multe, dar nu-mi vine nici una în minte acum. Gafe facem oricând, în fiecare zi. Eu, una, gafez când sunt nervoasă. Și dacă am un client care e moroconos, la următorul client greșesc ceva, scot alt bon, îl servesc cu altceva. Le gafez că n-am cum, mă supăr și e inevitabil. Dar trec și momentele astea. 

Iulia, în final, pentru ce ai recomanda Carbogaz?

De obicei clienții noi sunt mai reținuti și tot timpul e cineva care le răspunde la întrebări. Dacă e un client nou și nu e în trecere, adică dacă s-a mutat de curând în zonă, vine și încearcă să interacționeze cu tine, să afle lucruri. Te întreabă legat de carburanți, de produse, sau de cine știe ce. Deci depinde ce caută cineva, să pot să-i recomand. Poate aici găsești acel ceva de care ai nevoie. Și de cele mai multe ori, găsești ceea ce cauți.

 

/de

Marius, lucrător pe platformă: „Dacă vii la job doar ca să aștepți ziua de salariu, nu e o soluție. Trebuie să-ți și placă ce faci. ”

”Îmi place mult ceea ce fac. Nu mi se pare un job greu. Dar cel mai important e că vin cu drag zi de zi.”

Marius are 33 ani, lucrează de 4 luni în stația din Chiajna și e sigur că se poate descurca în orice situație. E mereu politicos și dacă n-ar lucra în benzinărie, probabil că ar fi un foarte bun mediator, pentru că îi place să explice cu răbdare și să aplaneze conflicte.

Marius, povestește-ne cum ai ajuns să lucrezi la Carbogaz?

Lucrez aici de 4 luni și am ajuns printr-un prieten care lucrează la Carbogaz în Tunari. Eu mergeam frecvent acolo, de acolo alimentam, eram client. Și la un moment dat, printre picături, am aflat că fac angajări, am întrebat, am depus un CV, am venit la muncă și iată-mă aici, la pompe.

Ce ai făcut înainte?

Am lucrat 11 ani ca operator la o firmă de mobilă, în tâmplărie. Am plecat în Germania, ca orice om care pleacă din țară să câștige mai mult, mi-am ridicat o casă și după m-am întors în România și m-am angajat aici. În Germania, când am ajuns, vorbeam foarte puțină engleză și m-am descurcat în orice situație de nu le venea nici lor să creadă. 

Îți place să lucrezi aici?

Îmi place mult ceea ce fac. Nu mi se pare un job greu. Cred că cel mai mult contează cum vorbești cu oamenii. Sunt mulți clienți cu bun simț, dar evident, sunt mulți și fără. Acum… nici nu poți să împaci pe toată lumea; unii sunt mulțumiți, pe alții nu poți să-i mulțumești. Dar cel mai important e că vin cu drag zi de zi. 

Momentul adevărului: ce nu-ți place să faci la job?

Hm… nu prea m-am gândit. Cred că e incomod când plouă. Nu că nu-mi place, dar seara trebuie să băgăm marfa în frigidere și dacă plouă nu-i chiar confortabil să stai 2-3 ore în ploaie. Bine, nu ne obligă nimeni să stăm în ploaie, dar trebuie să avem mereu frigiderele pline pentru că vin clienți, mai ales seara și cumpără multe băuturi. Și e important ca atunci când ieși din tură, să te asiguri că lași marfa în frigidere. Și curățenie. Eu m-am acomodat repede, dar cred că pentru fiecare diferă experiența și în funcție de cum sunt colegii. 

Știm că e puțin timp, dar ce ai învățat în cele 4 luni de când ești în echipa Carbogaz?

Acolo unde am lucrat înainte am muncit cot la cot doar cu 2-3 oameni. Aici e foarte diferit pentru că vin foarte mulți clienți și e mai dinamic. Și asta am înțeles: că pe măsură ce îi cunoști pe clienți, au un comportament diferit. Am început deja să îi cunosc, să știu ce fel de benzină pun, ce cumpără. 

Sunt mulți clienți care vor să fie ajutați, alții care preferă să se descurce singuri. Sunt clienți pe care îi țin minte și mă duc repede să îi ajut să alimenteze, pe ceilalți îi întreb dacă le pot fi de folos. Asta învăț în fiecare zi: să comunic mai bine.

Ce-ai vrea să îmbunătățești la locul de muncă?

Nu m-am gândit la asta, sincer. Cred că e încă prea devreme, sunt abia 4 luni, deși mă văd lucrând și peste câțiva ani aici. De asta am și venit aici. Problema la mine e că este și mai greu cu locurile de muncă, că eu sunt mai brunețel așa și mulți strâmbă din nas. 

Acolo unde am lucrat 11 ani înainte, am fost eu la interviu, au spus că mă sună și nu m-au sunat. Iar apoi cineva de-acolo, un prieten care lucra de ceva vreme m-a recomandat direct și m-au angajat și am lucrat 11 ani. Prima dată m-am angajat ca manipulant mărfuri, după aceea am avansat magazioner și după am fost la școală și mi-am luat diploma de operator. Concluzia e că dacă muncești, crești. 

Cum e în echipa Carbogaz? Ce i-ai spune unui prieten despre cum e la tine la muncă?

I-aș spune exact cum văd eu lucrurile. Unul dintre lucrurile care îmi place foarte mult e că e mereu curat și tu stai curat. Nu lucrezi cu praf, cu soluții toxice, nu cari greutăți mari ca să zici că îți nenorocești spatele. Mie îmi place foarte mult să comunic cu oamenii, iar aici e un du-te-vino continuu. Munca asta e despre amabilitate și de la fiecare om pe care îl întâlnești înveți câte ceva, chiar dacă vorbim numai despre cum putem alimenta sau dacă au nevoie de o pungă de gheață. 

Deci l-aș recomanda cu sufletul deschis, ai ceva de învățat tot timpul. De exemplu, eu fiecare job mi l-am ales să-mi și placă, pentru că dacă te duci la un job care nu-ți place – nu poți duce mult. Dacă vii la job doar ca să aștepți ziua de salariu, nu e o soluție, trebuie să-ți și placă ce faci. 

Cu toate astea, mai vin și clienți nervoși sau grăbiți. Cum reacționezi?

Așa e, mai vin și oameni nervoși, dar cu ei încerc întotdeauna să vorbesc mai puțin, încerc să le explic, iar dacă nu înțeleg și continuă să fie agresivi, îi las să se liniștească și pleacă singuri la un moment dat. 

Unii vor să deconteze, alții vor RO pe bon, alții vor ceva, dar uită, se întorc. Și de fiecare dată eu încerc să le spun că există o rezolvare. Cu toate astea, cei mai mulți oameni vin și întreabă colegii „Unde e băiatul brunețel?”sau pe mine mă întreabă de alți colegi care nu sunt pe tură, deci sunt oameni buni și atenți.

Te-ai mai întoarce în Germania?

Am colindat toată Germania, e foarte frumoasă, dar nu m-aș mai întoarce din 2 motive: pe de o parte mă gândesc că am nevoie de vechime pe cartea de muncă. Iar al doilea motiv e că am fost plecat pentru că nu aveam pe nimeni, dar acum mi-am făcut o relație și nu mai am de ce să plec. 

Dar ce-ți place să faci când nu ești la job?

Să mă plimb. Peste tot, prin București, prin afara lui. Eu stau în sectorul 2 și fac aproape 12 km până la muncă. Oricum, de la muncă nu plec niciodată la 6 fix, când se termină tura. Vin colegii, predăm tura, mai stăm un pic de vorbă și după aceea plec. Și de cele mai multe ori mă duc să mă odihnesc sau să mă plimb.

Îți aduci aminte de vreun episod amuzant?

Aici, la locul de muncă? Cred că în fiecare zi sunt situații amuzante, ca în viață. Sunt clienți care vin puși pe șotii, sunt clienți care fac boacăne. Am făcut și eu în prima mea zi aici! A venit marfa și, când am vrut să ajut la descărcare, am scăpat o sticlă pe jos și s-a spart. Am avut noroc că nu era scumpă, dar mi s-a părut incredibil: chiar în prima zi și când am vrut să mă implic, am scăpat o sticlă! Îți dai seama cum m-am simțit?

Ei și după aceea, colegii mi-au explicat regulile, am înțeles că tot timpul trebuie să fie curățenie. Și e amuzant pentru că, de exemplu, aici sunt foarte mulți copaci, iar dimineața când predau tura, trebuie să mătur în curte, să șterg pompele, să las totul pregătit. Și să vezi cum începe să bată vântul și să se scuture copacii cu câteva minute înainte să ies din tură! 

În rest chiar avem libertate, și nu spun asta că, vezi, Doamne, mă aude șeful. Până la urmă, eu nu pot să spun că sunt trup și suflet pentru Carbogaz, dar îmi fac treaba cât de bine pot. Și asta cred că e de datoria fiecăruia.

 

/de

Mădălina, lucrător comercial:„Când vin la muncă, vreau să reușesc în tot ce-mi propun.”

”Am mai lucrat înainte, dar nu cu oamenii, ci ca bucătăreasă și ca ajutor de brutar. Iar acolo am lucrat în bucătărie, nu cu oamenii, cum lucrez aici.”

Mădălina are doar 23 ani, iubește să gătească, râde mult și, deși e puțin timidă, are o poftă de viață molipsitoare. Când a venit la interviu ne-a anunțat că ei nu-i place să greșească, iar dacă se întâmplă, a doua oară cu siguranță nu se mai repetă. 

Deși e în echipă de mai puțin de un an, Mădălina e perfecționistă și se împacă bine cu toți colegii ei (mai ales că e pe tură cu Marilena și cântă împreună în timp ce fac celebrele sandwich-uri). „Am mai lucrat înainte, dar nu cu oamenii, ci ca bucătăreasă și ca ajutor de brutar. Iar acolo am lucrat în bucătărie, nu cu oamenii, cum lucrez aici.”

Ce-ți place să faci cel mai mult la muncă? 

O să râzi, dar deși mie nu-mi place să beau cafea, îmi place să fac cafea. Și acasă tot eu fac cafeaua, deși nu consum deloc. Cred că-mi place ritualul ăsta de început de zi.

Dar clienții cum ți se par?

Sunt ok. Bine, unii sunt amabili, alții sunt mai recalcitranți sau agitați, după cum și-au început ziua. Sunt alții care vin: „dă-mi, fă-mi, hai repede”. Și în momentul când vine un client stresat, te stresează și pe tine și-ți alungă buna energie pe care o ai. Dar în general sunt oameni faini.

Și colegii, cum ți se par?

Îmi place mult că sunt cu Mari pe tură, că ne completăm foarte bine. Vine Mari veselă, mă înveselesc și eu. Sau dacă are Mari o zi mai gri, îi dau eu un vibe bun. În rest, nu știu, îmi place aici. Nu prea mâncăm noi în pauza de masă, Mari e la regim din nou. Și stăm și râdem și povestim. 

Cel mai mult îmi place că atunci când avem o problemă, încercăm să o rezolvăm cu toții. Asta îmi doresc de la un colectiv: să fim buni, să comunicăm, să ne simțim bine unii cu alții, să ne înțelegem. Și chiar cred că noi ne înțelegem foarte bine, avem glumele noastre, programul nostru. Cine nu e de-al nostru, nu stă. Rămân cei care se potrivesc și care își fac treaba. 

Ce ți se pare cel mai greu?

Cel mai greu? Ha! Trezitul de dimineață! N-am avut și eu un loc de muncă unde să mă trezesc și eu măcar la 7. Și aici, cum tura începe la 6 dimineața, eu la 4 sunt în picioare. Și stau și puțin mai departe, deci… Dar mă obișnuiesc, deși nu cred că îi place nimănui să se trezească dimineața. În rest, nu am lucruri care să nu-mi placă. 

Ce i-ai spune unui prieten care ar vrea să se angajeze la Carbogaz?

Vino, încearcă, vezi dacă îți place să lucrezi cu oamenii, că asta e cel mai important aici. Asta faci majoritatea timpului: vorbești cu oamenii, comunici, îi ajuți. În rest, i-aș spune că e un loc stabil de muncă, curățenie, nu exagerat de multă muncă, nu alergi toată ziua, nimic nu e prea greu sau imposibil. 

Dar ce i-ai recomanda unui client?

Nu cred că m-am gândit vreodată la asta. În primul rând e carburantul bun și fetele sunt drăguțe și amabile (râde). Și sandwich-urile sunt proaspete, le facem noi aici. 

Mie îmi place foarte tare să gătesc și unde am lucrat înainte găteam în cantități mari și mi-e dor să mai gătesc așa, mult, pentru oameni. Acasă, când am timp, îmi place să gătesc și să încerc rețete noi, iar aici să fac sandwich-uri îmi place cel mai mult, îmi dă o stare de bine să le pregătesc. 

Eu cu Mari ne completăm și în privința asta: mie îmi place să fac sandwich-urile cu șnițel și cu pui shanghai și Mari le ambalează, că ea are răbdare, le migălește, le așază frumos. Asta îmi place, că ne completăm amândouă.

Ce-ți mai place să faci, pe lângă muncă?

Cred că cel mai mult în ultimul timp, îmi place să mă odihnesc. Pentru că stau și la țară, undeva pe lângă Oltenița și e multă muncă și acasă de făcut. Plus că fac naveta în fiecare zi. 

Cum decurge o zi la muncă? 

Muncim și râdem mult aproape în fiecare zi. Și de multe ori mă simt prost când intră clienții și ne văd râzând și ne întreabă ce se întâmplă, dar intră și ei în discuția noastră. Eu mai cânt, Mari mai povestește ceva, mai vine și colegul meu și povestește ce i s-a întâmplat și trece ziua.

Cred că în afară de muncă, singurul lucru care-mi vine acum în minte sunt băieții ăștia care îți cer numărul de telefon pentru că ești tânără. Le spun tot timpul că mie îmi place să discut, să cunosc oameni noi, dar că nu vreau nimic mai mult decât să fim prieteni, căci am un viitor soț. Și dacă înțeleg bine, dacă nu, oricum trecem cu bine peste insistențele lor. Nu e confortabil, dar eu sunt sinceră. Le iau pe toate ca atare și mă concentrez pe ce am de făcut. Eu când vin la muncă, vreau să reușesc în tot ce-mi propun.

E ceva ce ai lua cu tine de aici? 

Aș lua hainele! Sunt înnebunită după brandul ăsta nou Pizza&Doodles! Am pus ochii pe un hanorac alb, dar cred că aș lua toate modelele pe care le au. Am și eu vreo două tricouri acasă și sunt super!

Mădălina, în final, spune-ne cu ce cuvânt asociezi Carbogaz?

Cred că „impecabil” e cuvântul perfect. Pentru că e foarte curat, nu e gălăgie și eu, una, nici n-am mai văzut benzinărie așa de frumoasă. Nu-i așa?

/de

Florin, lucrător platformă: „Eu am căutat un job care să-mi ofere stabilitate.”

”Ceea ce fac, fac așa cum trebuie ca să fie clientul mulțumit. Eu vin cu plăcere aici; mie nu-mi place să fiu împins de la spate să fac lucruri. Dacă nu veneam cu plăcere, căutam altceva, nu mai veneam.”

Florin are 33 de ani și lucrează la noi de aproape doi ani, la stația Carbogaz din Chiajna. Face 10 minute până la muncă și spune că nici o zi nu seamănă cu următoarea. Ziua se aglomează pompele, noaptea magazinul. Îi place ce face, mărturisind că „Eu vin cu plăcere aici; mie nu-mi place să fiu împins de la spate să fac lucruri. Dacă nu veneam cu plăcere, căutam altceva, nu mai veneam.”

Pe Florin l-am prins la tura de noapte, într-o după amiază destul de călduroasă, dar prietenoasă. Iată ce am povestit:

Cum ai ajuns la Carbogaz?

Am ajuns printr-un prieten, care a lucrat aici. El a plecat, eu am rămas.

Ce ai făcut înainte de a lucra aici?

Am avut mai multe joburi, și la depozit, și în străinătate, și la o firmă de termopane. La acel moment aveam ceva de muncă, dar voiam să schimb. Mi-a spus prietenul acesta al meu că e bine aici și am venit.

Ce ți-a plăcut cel mai mult în anii pe care i-ai petrecut aici?

Stabilitatea, liniștea. Nu mă simt stresat ca în alte locuri. Ceea ce fac, fac așa cum trebuie ca să fie clientul mulțumit. Eu vin cu plăcere aici; mie nu-mi place să fiu împins de la spate să fac lucruri. Dacă nu veneam cu plăcere, căutam altceva, nu mai veneam.

Cum simți că ți-e relația cu clienții?

Foarte bună. Eu sunt din Chiajna, iar pe clienții care vin în stație, îi cunosc pe majoritatea pentru că și ei sunt tot de pe aici. Știu ce benzină bagă și de cât. E ceva omenesc să interacționezi cu omul, să stai de vorbă. Altfel trece greu timpul dacă te închizi în tine.

Dar provocări ai întâmpinat?

Nu, m-am adaptat destul de repede la ceea ce am de făcut.

Există vreun anumit lucru care îți place la #OameniiCarbogaz?

Da, sunt toți deschiși. Vorbim dacă apar conflicte, ca și într-o casă, te poți certa cu soția sau cu părinții. Una peste alta este foarte ok.

A existat vreun moment mai special pentru tine de când lucrezi aici, pe care încă ți-l amintești?

Ce-mi vine prima dată în minte e un moment mai amuzant; căram marfă și m-a văzut șeful și mi-a spus că am făcut mușchi de când am venit la Carbogaz. (Râde) Poate sunt mai multe, dar acum sunt și obosit, mai e și căldura asta și nu-mi vine altceva în minte.

Cum ai descrie într-un cuvânt experiența ta la Carbogaz de până acum?

Eu am căutat un job care să-mi ofere stabilitate – când ai o familie de întreținut, trebuie să ai ceva pe care să te bazezi, să știi că durează; să știi că mâine nu se închide afacerea și tu nu mai ai loc de muncă. Sunt multe joburi la care te duci, dar nu știi cât te duci, că după aia nu mai merge. Mai ales cu pandemia, mulți au rămas fără loc de muncă.

Dacă ai recomanda serviciile Carbogaz, pentru ce anume le-ai recomanda?

În primul rând, combustibilii sunt de calitate. Eu de când sunt aici n-am auzit pe unul care să fi pățit ceva la mașină din cauza combustibilului. Mai sunt alții care pățesc tot felul de probleme pe la alte benzinării, din cauză că nu e bună benzina.

Clienții sunt foarte mulțumiți de carburanți. Și, în același timp, de noi.

Ce crezi că faceți voi bine pentru clienți?

În primul rând, interacționăm cu ei. Să întâmpini omul cu o „Bună ziua” sau „Ce mai faceți?” e un lucru foarte normal, dar care contează. Sunt cam aceeași clienți, știm ce vor, le dăm dinainte cafeaua și pachetul de țigări pentru că știm ce consumă.

/de

Liliana, casierie: „Aici sunt alt om, mă simt mai tânără.”

”Acasă am vârsta de 54 de ani, dar aici parcă am 25. Să spun că mă întinerește? Așa aș zice. Ăsta cred că e cuvântul potrivit.”

Chirana Liliana are 54 de ani. Vorbește repede, spune că e agitată din fire, că-i place să fie activă și că îndrăgește foarte mult copiii – inclusiv cei care ajung în stația Tunari, unde lucrează de doi ani. A venit la noi cu experiență în ceea ce privește munca într-o benzinărie, dar ce a găsit aici a făcut-o să simtă că întinerește. „Clienții îmi plac foarte mult, sunt drăguți, zâmbăreți, vorbesc altfel.”

Soțul său lucrează tot la noi, doar că atunci când am povestit cu Liliana, acesta era în concediu. Cu toate acestea, Liliana ne mărturisește:

„Am zis că nu voi putea să lucrez niciodată cu soțul meu pe aceeași tură, dar acum simt că n-aș putea să o mai fac fără el; e atât de implicat. Și asta îmi place la el. Îmi mai face observații câteodată, că de ce n-am băgat la frigider, de ce n-am făcut cealaltă. Și acasă e la fel. Știam că așa o să fie. Dar acum am siguranța că e totul ok, nu că nu mi-aș face eu treaba, dar am bază în el, atenția lui e bine-venită.”

Iată povestea Lilianei, povestită la o cafea, cu puțin înainte ca tura de noapte să înceapă:

Ce îți place aici?

Îmi place totul. Mai râdem, mai glumim. Șefii sunt super – nu ne stresează, au încredere că știm ce avem de făcut, nu stau în spatele tău. Simți că ai libertate. 

Apoi, îmi plac foarte mult clienții. Acum îi și cunoaștem, știm ce vor, ce își doresc. Am altă stare aici față de acasă. Față de unde am lucrat, aici clienții sunt drăguți, zâmbăreți, vorbesc altfel, nu se uită la tine de parcă ei ar fi nu știu cine. Stau pentru clienți, că-mi plac. Până la urmă toți suntem la fel, ca oameni.

Dar provocări ai întâmpinatde-a lungul celor doi ani?

Cea mai mare provocare a mea este să nu fie coada (de clienți) până la ușă, încontinuu. Bine, am fost și obișnuită. Am lucrat și la OMV și știu cum este, nu aveam timp să respir. Mie nu-mi place să aștept, eu vreau activitate încontinuu. Trece și timpul altfel. În general nu-mi place să stau, sunt mai activă.

Dar la #OameniiCarbogaz, care crezi că e cea mai frumoasă latură?

Cel puțin pe stația noastră, sunt niște fete super. Toate zâmbesc, au energie. Toate suntem la fel. De o amabilitate ieșită de comun, și între noi, și față de client. Cred că asta ne și reprezintă.

Stau și pentru colegi, pentru că sunt foarte săritori. Contează mult să lucrezi cu cineva cu care te înțelegi. Trebuie să te înțelegi din priviri cu colega ta, dacă chiar faci o echipă bună. Vii altfel la serviciu când știi că ai cu cine să te înțelegi. Chiar și când am concediu, mă gândesc la muncă, dacă am făcut aia, cealaltă, dacă sunt toate lăsate în ordine. 

Există vreo situație memorabilă pe care încă ți-o amintești?

Da, cred că sunt acele momente în care vorbesc cu clientele și știu că ele sunt însărcinate. Adică le știu de atât timp încât îmi dau seama că sunt gravide. Și le văd după ceva vreme și povestim despre parcursul sarcinii, dacă au născut. Când revin la noi, le întreb dacă sunt bine, ce fac bebelușii. E o plăcere. 

Ce cuvânt asociezi cu experiența Carbogaz, Liliana?

Aici parcă sunt mai mult eu. De fapt și acasă sunt tot eu, dar nu ca aici – mai energică, mai zăpăcită, poate. Acasă am vârsta de 54 de ani, dar aici parcă am 25. Să spun că mă întinerește? Așa aș zice. Ăsta cred că e cuvântul potrivit. 

Dar de unde vine energia asta?

Din plăcerea lucrului pe care îl fac.

Și ce-ți place cel și cel mai mult la rolul tău?

Să încasez la casă și să servesc clienții. Îmi place lucrul cu oamenii, să fiu drăguță și omul să plece de aici mulțumit. Asta mă face pe mine fericită. 

Din bistro sau din magazin ce ai putea să iei cu tine acasă în fiecare zi?

Cafeaua! Că-mi place foarte mult. Beau două, trei cafele pe zi. Îmi place mult frappe-ul. Și înghețata aș lua-o, dar și pralinele. Sunt foarte consistente, de calitate. Șefa chiar are alegeri bune.

Care e sortimentul preferat?

Cele cu mentă și cu caramel sărat, alea-mi plac cel mai mult. 

Dacă ar fi să recomanzi serviciile Carbogaz, pentru ce anume ar fi?

Pentru că produsele sunt foarte bune – chiar ne-a lăudat un client că avem prețuri foarte bune, spre deosebire de alte locuri. Pentru noi, cei de la casierie, pentru că suntem foarte drăguți și prezenți pentru ei. 

Dar și pentru frumusețea stației. Sunt clienți care ne spun de la intrare că nu știu dacă au intrat într-o benzinărie sau într-o cafenea.

/de

Filip, lucrător platformă: „La muncă, ne completăm unul pe altul.”

”Îmi place că turele sunt făcute în așa fel încât mai poți sta și pe acasă, cu familia, să te odihnești. Eu am doi copii, un băiat de 12 ani și o fetiță de 5 ani. Contează foarte mult să poți să te duci cu copiii la o plimbare în parc.”

Filip are 30 de ani și lucrează pe platformă în stația Carbogaz Tunari de opt luni. Spune că s-a adaptat rapid, că-i este foarte comod rolul pe care îl are și că, de când lucrează la noi, este mai sociabil. Îi place să interacționeze, să ajute. Iar la rândul său, simte că cei care alimentează în stația noastră sunt oameni cu o bună înțelegere și cu mult respect pentru angajați. 

Am povestit cu Filip într-o după-amiază despre experiența sa la noi. Iată-i povestea, pe scurt:

Povestește-ne puțin despre tine. Ce făceai înainte și cum ai ajuns aici?

Lucram la un depozit de marfă. Fiindcă verișoara mea lucra la Carbogaz de mult timp, am vorbit cu ea să intru aici deoarece e un loc mai comod de muncă. Am vorbit cu domnul Șerban și apoi m-a chemat la muncă, ca lucrător platformă. Sunt aici de opt luni.

Cum ți-a fost schimbarea?

A fost foarte bine, foarte comod. Colegii sunt foarte primitori. 

Ce-ți place cel mai mult aici?

Îmi place că turele sunt făcute în așa fel încât mai poți sta și pe acasă, cu familia, să te odihnești. Eu am doi copii, un băiat de 12 ani și o fetiță de 5 ani. Contează foarte mult să poți să te duci cu copiii la o plimbare în parc. 

Ai întâmpinat și provocări în rolul tău aici?

Nu mi se pare nimic greu; nu te zăpăcește nimeni la cap. Cum îți faci tu timpul, așa îl ai. Eu știu ce am de făcut. 

Pe clienți îi ajutăm cu tot ce au nevoie. Dar și ei sunt oameni care vorbesc frumos, care sunt înțelegători, care nu se uită la tine de sus. Nu te simți discriminat. Avem o relație frumoasă cu ei. 

Aici am și învățat să fiu mai sociabil cu lumea. Îmi place asta. Că vezi reacția oamenilor, interacționezi cu lumea. 

Care simți că e cel mai frumos lucru la #OameniiCarbogaz?

Eu mă înțeleg bine cu toată lumea, nu ne certăm între noi. La muncă, ne completăm unul pe altul.

Ce înseamnă asta, că vă completați?

Îți dau un exemplu, dacă un băiat întârzie 10 minute, mai stau peste program, nu e o problemă. Și colegele dacă au nevoie de ajutor să bage marfa în frigidere, le ajutăm, fără probleme.

De când lucrezi aici, a existat vreo experiență memorabilă care ți-a rămas în minte?

Nu, toate momentele sunt bune. Șefii sunt înțelegători, e o experiență frumoasă. 

Ce ai lua cu tine, în fiecare zi, din magazin sau din bistro?

Eu chiar îmi iau în fiecare zi: sandwich-uri! 

Ai vreunul preferat?

Acum e cel nou, cu piept de pui. În rest, nu beau cafea, nu fumez. La turele de noapte mai beau o Cola, un Red Bull. 

Pentru ce anume ai recomanda Carbogaz?

Pentru oamenii de aici; sunt sociabili, te ajută cu tot ce ai nevoie, și colegii de afară, și fetele de la casierie. 

Eu am permis și am băgat benzină și din altă parte, dar nu am găsit oameni care să fie așa de sociabili ca aici, să fie săritori, să ajute. Contează mult atenția asta.

/de

Andreea, casierie: „Când vin la muncă, nu vin cu stres!”

„Nu stau cu stres că „mă vede șeful”, asta mi-a plăcut cel mai mult. Sunt niște oameni extraordinari!”

Andreea are 34 de ani și este mereu cu zâmbetul pe buze, chiar și atunci când este supărată. Venirea sa în echipa Carbogaz a fost o întâmplare tare frumoasă, dat fiind că Andreea ne-a fost mai întâi client, și apoi angajat. „Alimentam mașina mereu aici, când într-o zi am văzut un afiș de angajare; mi-am zis să încerc.”

Doi ani mai târziu, Andreea spune că vine la muncă fără stres și că prețuiește tare mult acest detaliu în viața sa. Are doi băieți de care este mândră și îi place să vadă lucrurile echilibrat. Mai mult, la Carbogaz se simte ca într-o familie. De ce? Ne-a povestit chiar ea:

Cum ai ajuns aici, Andreea?

În luna mai s-au făcut doi ani de când m-am angajat. Alimentam mașina mereu aici, când într-o zi am văzut un afiș de angajare; mi-am zis să încerc. Pe fetele de la stația Voluntari deja le cunoșteam, în calitate de client. Am sunat la numărul de telefon, mi-au răspuns imediat, am venit la interviu.

Eu sunt o fire mai veselă, și când sunt supărată, tot cu zâmbetul pe buze sunt; așa sunt eu. Am stat în probă trei zile, șefa mi-a spus că mă descurc și uite așa s-au făcut doi ani de când sunt aici, responsabilă de partea de casierie. Sigur, mai fac și altceva, când e nevoie. 

Ce făceai înainte de asta?

Am fost tot vânzătoare, am lucrat 11 ani, la Dragonul Roșu. Nu mi-a mai convenit, nu aveam carte de muncă, trebuia să mă gândesc și la viitor. 

Ce-ți place cel mai mult aici?

Îmi place că nu am șefi care să mă streseze, cum era partea cealaltă – să stea cineva în spatele meu și să mă verifice constant. Aici știu ce am de făcut: am intrat în tura mea, știu ce trebuie să fac, cum să fac, care îmi sunt responsabilitățile. Nu stau cu stres că „mă vede șeful”, asta mi-a plăcut cel mai mult. Sunt niște oameni extraordinari! 

Dacă avem nevoie de timp liber, ni se aprobă. Am avut niște probleme de sănătate și a trebuit să stau acasă; nu s-a pus problema să-mi oprească din salariu sau altceva, am primit înțelegere din partea lor. Eu la muncă mă simt cel mai bine! Aici simt că mă destind, chiar și cu clienții mă înțeleg bine. În doi ani de zile am ajuns să îi știu aproape pe toți; știu ce cafea vor să bea, ce preferințe au. Le văd mașina în parcare și deja știu ce cafea trebuie să fac. 

Legat de provocări, cu ce te-ai confruntat cel mai des?

Nu știu ce să spun. Nu am așa mari provocări. La început mi se părea greu să introduc facturi. Dar fiindcă am tot lucrat în acest domeniu, în lucrul cu oamenii, mi-a fost ușor să mă adaptez și aici. Iar când îți place să faci un lucru, nu ți se mai pare așa de greu și îl înveți și ușor. Poate că programul de noapte e mai greu, mai obositor. Dar m-am obișnuit.

Ce-ți place cel mai mult la #OameniiCarbogaz?

Că suntem ca o familie, că suntem uniți. Chiar dacă ne ciondănim, mai apar momente tensionate, dar suntem uniți. Mie chiar îmi place. Colega mea deja știe, dacă sunt nervoasă, mă lasă să-mi fac treaba și vorbim mai târziu. Iar atunci când vin la muncă, nu vin cu stres.

Chiar și clienții întreabă de noi. Când am stat acasă mai mult, m-am bucurat că la întoarcere, ei m-au primit ca și cum mi-ar fi simțit lipsa. M-am simțit apreciată! Înseamnă că nu stau degeaba la munca asta. 

Dar dacă ai căuta un singur cuvânt prin care să descrii experiența ta aici, care ar fi acela?

Familie. Chiar și cu șefii, fiindcă ne învață, ne ajută – chiar și financiar, dacă avem probleme. Îi simt ca pe niște părinți. 

Există vreun moment memorabil care să-ți fi rămas la suflet în cei doi ani de când lucrezi la noi?

Da. Acum doi ani, când a fost ziua mea, colegii mi-au făcut o surpriză. Seara mi-au cântat la mulți ani, am primit cadou, flori. M-am simțit apreciată de ei. Gestul contează, chiar m-am bucurat. Nu mi-a venit să cred că nu știam nimic despre surpriză. 

Dacă ar fi să recomanzi serviciile Carbogaz, pentru ce anume le-ai recomanda?

Și eu, și soțul alimentam mașinile aici încă dinainte de a mă angaja, deci spun cu încredere că este foarte bun carburantul. Iar noi, de la casă, primim clientul cu voie bună, vorbim frumos. 

Sunt unii clienți care ne întreabă dacă mai sunt și alte stații deschise în alte părți fiindcă sunt uimiți și de cât de bine arată locul. Majoritatea clienților noi sunt impresionați, spun că este singura benzinărie care arată așa. Dar ce defect ai putea să găsești aici? Și nu spun asta neapărat fiindcă lucrez eu aici, am fost și client. 

Din shop sau din bristro ce produs preferat ai lua cu tine acasă?

Dulciurile! Eu nu mănânc ciocolată, dar pralinele astea sunt viața mea! Nu o zic doar eu, și clienții spun că nu găsesc în altă parte dulciuri din astea și că sunt și ieftine.

/de

Marta, caserie: „Am învățat că îmi place ca un lucru să fie făcut frumos și bine.”

„Nu mă vedeam în stare că pot să le fac pe toate, dar am prins încredere pe parcurs, mi-am dat silința.”

Marta are 31 de ani și i-a fost teamă că nu o să se descurce la noul loc de muncă, când s-a angajat la noi în 2017. Venea dintr-o zonă pe care o descrie acum ca fiind haotică: pariuri sportive. Cu toate acestea, azi mărturisește, cu bucurie, că teama s-a transformat în încredere: „Nu mă vedeam în stare că pot să le fac pe toate, dar am prins încredere pe parcurs, mi-am dat silința.”

Îi plac turele de noapte, îi place ca totul să fie „la linie” în magazin și-i mai plac și pralinele de ciocolată, care se găsesc doar la noi. Am povestit cu Marta preț de o cafea scurtă despre cum se simte rolul său în culisele Carbogaz, ce-i place cel mai mult la ceea ce face și cum s-a schimbat pe parcursul celor patru ani de când lucrează la noi. Iată ce ne-a povestit:

Mi-am dorit să lucrez aici.

De ce?

Pentru că aveam cunoștințe care lucrau aici și-mi povesteau că e bine, că echipa e frumoasă, că au timp să facă și alte lucruri. Să vin dintr-un loc zăpăcit, cum sunt pariurile sportive, într-un mediu în care mă simt ca într-o familie, e extraordinar. 

Cum a fost schimbarea pentru tine?

Mi-a fost greu la început pentru că era o diferență mare de mediu. Dar a fost ușor să mă integrez. Oamenii au fost extrem de înțelegători; se mai întâmplă să nu știi lucruri, dar colegii au fost mereu săritori să mă ajute. Acum și eu pot să dau informațiile mai departe și să le ajut pe colegele noi.

Ți s-a părut ceva greu când ai ajuns aici?

Recepția de marfă; nu înțelegeam cum e cu magazinul. În două săptămâni am învățat, am avut mult ajutor și răbdare din partea colegilor. Dacă greșeam ceva, nu mă certa nimeni; mi s-a explicat, am avut tot sprijinul. 

Ce-ți place cel mai mult la #OameniiCarbogaz?

Faptul că ne ajutăm între noi. Suntem uniți, așa cum trebuie să fie o echipă. Am avut la un moment dat nevoie să plec mai devreme, în tura de noapte. Colega mea care era liberă, a venit și m-a ajutat. E greu ca cineva să renunțe la timpul liber ca să te ajute pe tine, dar uite că noi așa facem. Contează foarte mult!

Care sunt provocările care pot să apară într-o zi, în ceea ce faci?

Tot timpul poate să apară ceva nou. Nicio zi nu e la fel: cere un client altceva, vine un produs nou, facem noi alt sandwich. Nu e monotonie, asta îmi place cel mai mult, de aceea am și rămas. Nu poți face tot timpul aceleași lucruri. 

Există vreo amintire, ceva memorabil, din 2017 până acum, care să-ți fi rămas la suflet?

Sunt multe. Ce-mi amintesc acum e că am aranjat magazinul, într-o zi, și i-a plăcut șefei. M-am simțit foarte bine, mulțumită și apreciată.

Cum ai descrie experiența ta aici într-un cuvânt?

Cred că ar fi evoluție. M-am schimbat foarte mult, de la fata care nu știa să facă un sandwich, la fata care are grijă de atâtea lucruri. Am învățat că îmi place ca un lucru să fie făcut frumos și bine. Am învățat programe de Excel, de băgat carburanții. Nu mă vedeam în stare să pot să le fac pe toate, dar am prins încredere pe parcurs, mi-am dat silința. Dar chiar și după patru ani, tot mai învăț lucruri noi.

Sunt clienți pe care îi văd venind și știu de la ușă ce își doresc să comande: cafea simplă, cafea cu lapte. Suntem atenți la fiecare detaliu. Dar și noi, la rândul nostru, primim atenție și stabilitate. De exemplu, am avut un client de 1 martie, care a cumpărat ce avea de cumpărat, a plecat, după care s-a întors cu o zambilă pentru toate colegele. Alții ne salută pe oriunde ne vad, în altă parte. 

Pe lângă asta, îmi place mult și pentru că am timp să-mi termin studiile. Acum vreau să mă înscriu la Administrație Publică.

Din shop sau din bristro ce produs preferat ai lua cu tine acasă?

Sandwich-urile pe care le fac eu. (zâmbește)

Și pralinele de ciocolată – sunt cele mai bune și le găsești doar la noi!

Care ar fi motivele pentru care ai recomanda Carbogaz unui prieten?

Pentru că ne pasă ca fiecare client să plece de la noi mulțumit; dorințele lor chiar sunt cerințe pentru noi, le luăm în serios de fiecare dată. 

 

/de