„Am învățat să fiu mai sigură pe mine. Am învățat foarte mult de la doamna Șerban. Discuțiile cu ea m-au învățat foarte multe lucruri și m-au motivat. Înainte eram mai închisă în mine, mai timidă, nu aveam încredere prea multă în oameni. Bine, nici acum nu am, dar evident acum sunt mult mai deschisă. 

Luminița are 46 de ani și e cea mai matinală de la birou. De 6 ani este una dintre cele mai calme colege ale noastre și face lucrurile cu încredere și simț de răspundere. Bea o singură cafea de dimineață, are câteva tabieturi personale și nu spune niciodată că nu se poate.

Luminița, mai ții minte cum a fost începutul tău în Cabogaz?

Da, cum să nu? Acum 6 ani am venit aici, chiar de la 1 Martie. Lucram ca secretară la o altă companie care se ocupa de instalații electrice și colaboram cu Carbogaz. La un moment dat, s-au ivit niște neînțelegeri cu angajatorul și, pentru că la Carbogaz veneam cu facturi și le cunoșteam pe fete, una dintre ele m-a sunat să mă întrebe dacă nu aș vrea să vin aici să lucrez. Eu nu știam contabilitate, dar a rămas să vin la interviu. Și, după câteva zile de rostogolit posibilitatea asta, am zis să încerc să vedem ce iese. Și m-am angajat. Mai întâi ca operator date, după care am început să înregistrez facturile – mi-a fost greu la început, dar am învățat repede.

Contează mult cum ți se explică un lucru. Pentru că, dacă nu ți se explică pe înțelesul tău sau cu aroganță, nu înțelegi. Eu aici am prins repede, că mi s-a explicat foarte bine. Și uite așa am învățat și contabilitate și astfel au trecut 6 ani.

Ce ai învățat despre tine în acești 6 ani?

Am învățat să fiu mai sigură pe mine. Am învățat foarte mult de la doamna Șerban. Discuțiile cu ea m-au învățat foarte multe lucruri și m-au motivat. Înainte eram mai închisă în mine, mai timidă, nu aveam încredere prea multă în oameni. Bine, nici acum nu am, dar evident acum sunt mult mai deschisă.

În rest, nu știu ce să spun. Totul a fost nou, pentru că venind din alte domenii – eu am lucrat în instalații electrice, construcții și spital – nu mai avusesem contact cu ce înseamnă o companie de carburanți. În plus, am făcut cursuri de manager de transport și consilier de siguranță și aici iar am învățat lucruri noi – de la cum se montează o priză, am învățat despre cisterne și alte lucruri despre care chiar nu știam. Totul a fost o provocare, dar am învățat foarte mult.

Ce apreciezi cel mai mult la Oamenii Carbogaz?

Spiritul de echipă. Cu toate că părem a fi distanțați, totuși suntem uniți. Și colaborăm unii cu alții foarte mult. Cel puțin la birou, unul fără altul nu se poate. Eu știu ceva, colega știe ceva și tot așa; ne consultăm, ne completăm. Suntem o familie. Eu sunt singură aici, în București, familia mea e la țară în Dâmbovița, iar majoritatea timpului mi-l petrec la birou, alături de colegi. Și chiar simt că am o familie! Petrec mai mult timp aici decât cu familia acasă.

Există vreun moment în timpul zilei de lucru care îți place cel mai mult?

Dimineața. Sunt singură, e liniște și îmi place foarte mult. Eu ajung prima la birou și vin mai devreme, pentru că, în acea ora până ajung ceilalți colegi este liniște și sunt eficientă, nu mă deranjează nimic, nici măcar telefonul nu sună. Apoi începe agitația, sună telefonul, mai vine cineva, mai vine un curier, sună un coleg din stație să îi dai o informație și tot așa.

Care sunt cele trei calități care te ajută să-ți faci treaba bine?

Cred, în primul rând că datorită faptului că sunt calmă. Rar îmi ies din fire. Îmi place să fac lucrurile bine, mă străduiesc să dau tot ce pot. Și nu mai știu. Atenția cred. Astea sunt: calmul, atenția și dorința de a fi bun în ceea ce faci.

Există vreun moment de care îți aduci aminte cu drag din acești 6 ani?

Nici nu știu ce să aleg. Mi-a plăcut petrecerea de Crăciun de acum câțiva ani. Mi-a plăcut foarte mult. Cred că, poate, din cauză că m-am simțit un pic copil și eu. Printre copii și ceilalți colegi din stații și de la birou, așa m-am simțit. Și uneori avem nevoie să ne simțim copii.

La ce te gândești când spui Carbogaz?

Familia mea.

Ce faci când nu ești la birou, cum arată timpul tău liber?

Nu prea am mult timp liber. Doar în week-end-uri și le petrec acasă, cu nepoții mei în vârstă de 7, 2 și un anișor. Ne jucăm și-mi place mult! Băiatul cel mai mare este feblețea mea și ne jucăm împreună orice joc îi trece prin minte. Mă pun la mintea lui și, când mă roagă așa frumos nu pot să-l refuz. Și-apoi, fetița de 2 anișori a început să vorbească și te bucură când spune orice.

Acum nu am mai avut vreme, dar înainte îmi plăcea să croșetez lucrușoare pentru copii și goblen, dar nu am mai avut timp să fac. Însă înainte mă calma lucrul de mână. Cam atât. În rest, munca e foarte importantă pentru mine.

„Îmi plac colegii, șefii – sunt corecți cu salariile, să ajungă la timp, să avem tot ce e nevoie. Eu am mai lucrat și în alte părți și am pățit să nu primesc salariul la timp. Te rugai de ei.

Aurelian are 45 de ani, iar zilele acestea se împlinesc 5 ani de când lucrează alături de noi. Ne povestește că i-a plăcut să încerce de toate, a fost și șofer, și măcelar – dar cu toate acestea, nu i-a plăcut niciodată să-și schimbe serviciul prea des. În timpul liber îi place să pescuiască și să fie înconjurat de familie. 

Care este povestea care-l leagă de Carbogaz și, mai ales, de ce i se spune Adrian, și nu Aurelian? Afli imediat.

Nu-mi place numele meu. Toți îmi spun Adrian. 

De ce?

Pentru că îmi place mai mult. Și colegii, și șeful îmi spun așa. La fel și cei de acasă. Dacă întreabă cineva de Aurelian, nu prea știe nimeni despre cine e vorba. (Râde)

Care e povestea care te leagă de Carbogaz?

Într-o zi am oprit în stația de la Voluntari unde m-am întâlnit cu un prieten. L-am întrebat dacă nu cumva Carbogaz angajează. El mi-a zis să aplic, să mă duc la interviu. Asta am și făcut. A doua zi m-a sunat șeful să vin la muncă. 

Cum a fost trecerea la noul rol?

A fost foarte bine. Dacă nu-mi plăcea, nu mai stăteam atât de mult. 

Ai întâmpinat ceva provocări de-a lungul timpului?

Nu mi s-a părut nimic greu. La tura de noapte e mai dificil fiindcă trece greu și fiindcă e mai obositor. Dar chiar și așa, e mai liniște. Ziua în schimb, e mai multă agitație: vine marfa, trebuie să alimentezi, să aranjezi marfa în frigidere. 

Dar dacă te întreb despre ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?

Îmi plac colegii, șefii – sunt corecți cu salariile, să ajungă la timp, să avem tot ce e nevoie. Eu am mai lucrat și în alte părți și am pățit să nu primesc salariul la timp. Te rugai de ei. 

Ce-ți place cel mai mult la #OameniiCarbogaz?

Îmi place că oamenii sunt liniștiți. Nu există certuri. Și că există înțelegere. Eu n-am avut probleme până acum cu nimeni. 

Există vreun moment de care îți aduci aminte cu drag?

Cred că găsești în fiecare zi câte un moment din ăsta. Poate cu un client care e mai amuzant și face glume – n-ai cum să nu râzi.

Dacă ar fi să dai un sfat, un gând bun unui coleg nou, ce i-ai spune? 

Păi chiar vine sâmbătă un băiat. Ce să-i spun? I-aș spune să-și facă treaba, să nu trebuiască altcineva să facă în locul lui. 

Care crezi că ar fi cele 3 calități care te ajută să-ți faci treaba bine?

Eu cred că mă descurc bine, acuma nu știu sigur. (Zâmbește) Aș zice că sunt liniștit, respect oamenii, sunt corect. 

Dar când nu ești la muncă, ce-ți place să faci?

Îmi place să mă duc la pescuit –îmi place să merg cu toată familia, să luăm și cortul mai ales dacă e frumos afară. Iar iarna, mă plimb prin oraș cu fetița mea. 

Cu ce cuvânt asociezi Carbogaz, Aurelian?

Viitor – cam așa ceva. 

Din magazin sau din bistro ce-ți place cel mai mult?

Toate îmi plac. Acum au adus ceva nou, niște cornuri cu cremă de alune, sunt foarte bune!

În final, pentru ce anume ai recomanda serviciile Carbogaz?

Toată lumea vorbește frumos cu clienții, și cei de la casierie, și noi. N-ar avea de ce să nu vină clienții. Pe tura mea n-am văzut pe nimeni nemulțumit.

„Mi s-a părut că-i un loc bun încă de la început. Mie îmi place să fac de toate: să fac curățenie, să bag motorină, să îi ajut pe clienții care vin aici, să le schimb un bec la mașină, orice e de făcut, eu fac.

Viorel are 48 de ani în buletin și o energie copleșitoare. Nu stă locului cât e ziua de lungă și, din 2017 de când lucrează în echipa Carbogaz, a adunat câteva povești pe care, deși timid să le împărtășească, mărturisește că-i sunt tare dragi.

Mai ții minute cum ai ajuns la Carbogaz prima oară?

Daaaa, m-a recomandat colega care intra în liber, eu lucram la altă firmă de gaz, dar veneam des căci alimentam aici și așa m-a întrebat dacă n-aș vrea să mă angajez aici. Am depus CV-ul și imediat m-am angajat. Și, 5 ani mai târziu, sunt aici.

Ce ți-a plăcut cel mai mult?

Mi s-a părut că-i un loc bun încă de la început. Mie îmi place să fac de toate: să fac curățenie, să bag motorină, să îi ajut pe clienții care vin aici, să le schimb un bec la mașină, orice e de făcut, eu fac. Aici vin și mulți taximetriști și îi ajut și pe ei cu tot felul de mărunțișuri. Nu am ceva să spun că nu îmi place. Am lucrat și casier, la casă, sunt și pe platformă – aici îmi place mai mult că sunt tot timpul în mișcare, ori eu sunt un tip care nu am stare.

Și în timpul liber tot așa de activ ești?

Da! Nu prea am eu timp liber, că, după ce ies din tura de noapte, intru în libere, a doua zi mă odihnesc și a treia zi iar mă pun pe treabă și apoi iar la muncă. Mă mai duc la țară, la Giurgiu, la vreo 60 de kilometri de București și acolo merg la lucrat pământul. Tot eu și acolo trebuie să mă duc să fac, că am și acolo multă treabă. Eu n-am stare, îmi place să fac tot felul de lucruri. 

Ce e cel mai frumos la oameni care lucrează aici?

Toți colegii sunt serioși, ne avem bine cu toții, tragem toți la aceeași căruță. Dacă nu au timp cei de pe tura dinainte să bage marfa, o băgăm noi, dacă nu avem noi timp, o bagă ei și tot așa. Ne înțelegem bine, nu am avut neînțelegeri sau conflicte să nu le putem discuta.

Îmi place, facem curățenie, vorbim. Mă văd și peste 5 ani lucrând  – toți ne dorim asta, să fim sănătoși, să rămânem în același loc de muncă, să nu schimbăm.

Ai recomanda unui prieten să se angajeze în echipa Carbogaz?

Da, da, eu am adus deja doi colegi. Le-am zis că e bine să încerce și să vadă singuri, că e frumos și e stabilitate. Bine, ei au stat un an sau doi și apoi și-au găsit în altă parte, asta e treaba lor, dar eu am avut încredere să îi recomand. Am și prieteni aici, mi-am făcut și cunoștințe, am și clienți fideli. Ce să mai spun?

Mă duc, mulțumesc că m-ați ascultat, mă așteaptă clientul să îl alimentez!