Arhiva pentru anul: 2022

„Mie îmi place cel mai mult să discut, să vorbesc cu oamenii care vin aici. Ori, aici cunoști persoane noi, care pe parcurs îți devin și prieteni. Avem și clienți fideli care alimentează și deja avem rutina noastră.”

Ion are 39 de ani, un cuvânt bun pentru oricine și anul acesta a împlinit 2 ani de când face parte din echipa Carbogaz. 

Ion, povestește-ne despre tine, ce ai făcut înainte să vii la Carbogaz?

Înainte am făcut mobilă la comandă, apoi am fost taximetrist, apoi am venit aici. Mobilă la comandă nu am mai putut lucra din cauză că nu mi-a mai permis sănătatea, m-am îmbolnăvit la plămâni și n-am mai putut face efort. 

Apoi, pe taxi nu a mai mers treaba, cu pandemia și toate cele. Și apoi, un prieten mi-a propus să vin la benzinărie. Un prieten care a lucrat aici mi-a zis că se fac angajări și… am venit. Nu știam nimic în afară să alimentez, pentru că, atât timp cât ai mașină, știi să faci asta. Dar nu mi-a fost foarte greu să mă adaptez.

Fiind taximetrist vreo 6 ani, știam și foarte mulți dintre colegi, asa că nu mi-a fost deloc dificil. La început, ca la fiecare început, a fost cu stres, dar acum e ok, ne înțelegem foarte bine. Evident, ca la orice loc de muncă, mai sunt tot felul de mici conflicte, că deh, nu ne facem treaba tot timpul cum trebuie și de acolo încep mici discuții. Dar încercăm și le rezolvăm.

Ce îți place cel mai mult în ce faci aici?

Cel mai frumos aici? Mie îmi place cel mai mult să discut, să vorbesc cu oamenii care vin aici. Ori, aici cunoști persoane noi, care pe parcurs îți devin și prieteni. Avem și clienți fideli care alimentează și deja avem rutina noastră. Eu, pâna acum 3 luni, lucram la Popasului, iar acum am clienții care veneau să alimenteze acolo, și acum vin aici, la Voluntari, că m-am mutat eu. Pot colegii mei să vă confirme.

Și ce ți se pare cel mai provocator? 

Cel mai greu la muncă… să zic ultima tură de noapte. Nu pot să spun că nu m-am acomodat și aici, dar asta cred că e cel mai greu.

Ah, și când plouă sau când ninge, că e multă treabă de făcut pe-afară, dar ăsta ți-e serviciu. La orice loc de muncă sunt și dificultăți.

Am făcut multe recomandări, că sunt mulți băieți aici care sunt angajați pe recomandarea mea. Eu  le-am zis: „Vino, că uite e un salariu bun, un job stabil”. Oricine are nevoie de alimentare. Și acum sunt vreo 3 băieți pe care i-am învățat tot ce știu. 

În primul rând, să știi să vorbești cu clientul respectiv. E important sa-i vorbești frumos, să-l atragi să mai vină și a doua zi. Și, în rest, să-ți faci treaba de zi cu zi. Eu le-am spus: dacă îți faci treaba, aici e un serviciu de lungă durată. Iar eu, la altă benzinărie, nu m-aș duce. 

Ion, ce-ți place să faci după muncă?

Să mă plimb. Și prin oraș, și prin natură. Îmi place mult, m-aș plimba, ohoho, dacă ar fi după mine. 

„Am învățat să fiu mai sigură pe mine. Am învățat foarte mult de la doamna Șerban. Discuțiile cu ea m-au învățat foarte multe lucruri și m-au motivat. Înainte eram mai închisă în mine, mai timidă, nu aveam încredere prea multă în oameni. Bine, nici acum nu am, dar evident acum sunt mult mai deschisă. ”

Luminița are 46 de ani și e cea mai matinală de la birou. De 6 ani este una dintre cele mai calme colege ale noastre și face lucrurile cu încredere și simț de răspundere. Bea o singură cafea de dimineață, are câteva tabieturi personale și nu spune niciodată că nu se poate.

Luminița, mai ții minte cum a fost începutul tău în Cabogaz?

Da, cum să nu? Acum 6 ani am venit aici, chiar de la 1 Martie. Lucram ca secretară la o altă companie care se ocupa de instalații electrice și colaboram cu Carbogaz. La un moment dat, s-au ivit niște neînțelegeri cu angajatorul și, pentru că la Carbogaz veneam cu facturi și le cunoșteam pe fete, una dintre ele m-a sunat să mă întrebe dacă nu aș vrea să vin aici să lucrez. Eu nu știam contabilitate, dar a rămas să vin la interviu. Și, după câteva zile de rostogolit posibilitatea asta, am zis să încerc să vedem ce iese. Și m-am angajat. Mai întâi ca operator date, după care am început să înregistrez facturile – mi-a fost greu la început, dar am învățat repede.

Contează mult cum ți se explică un lucru. Pentru că, dacă nu ți se explică pe înțelesul tău sau cu aroganță, nu înțelegi. Eu aici am prins repede, că mi s-a explicat foarte bine. Și uite așa am învățat și contabilitate și astfel au trecut 6 ani.

Ce ai învățat despre tine în acești 6 ani?

Am învățat să fiu mai sigură pe mine. Am învățat foarte mult de la doamna Șerban. Discuțiile cu ea m-au învățat foarte multe lucruri și m-au motivat. Înainte eram mai închisă în mine, mai timidă, nu aveam încredere prea multă în oameni. Bine, nici acum nu am, dar evident acum sunt mult mai deschisă.

În rest, nu știu ce să spun. Totul a fost nou, pentru că venind din alte domenii – eu am lucrat în instalații electrice, construcții și spital – nu mai avusesem contact cu ce înseamnă o companie de carburanți. În plus, am făcut cursuri de manager de transport și consilier de siguranță și aici iar am învățat lucruri noi – de la cum se montează o priză, am învățat despre cisterne și alte lucruri despre care chiar nu știam. Totul a fost o provocare, dar am învățat foarte mult.

Ce apreciezi cel mai mult la Oamenii Carbogaz?

Spiritul de echipă. Cu toate că părem a fi distanțați, totuși suntem uniți. Și colaborăm unii cu alții foarte mult. Cel puțin la birou, unul fără altul nu se poate. Eu știu ceva, colega știe ceva și tot așa; ne consultăm, ne completăm. Suntem o familie. Eu sunt singură aici, în București, familia mea e la țară în Dâmbovița, iar majoritatea timpului mi-l petrec la birou, alături de colegi. Și chiar simt că am o familie! Petrec mai mult timp aici decât cu familia acasă.

Există vreun moment în timpul zilei de lucru care îți place cel mai mult?

Dimineața. Sunt singură, e liniște și îmi place foarte mult. Eu ajung prima la birou și vin mai devreme, pentru că, în acea ora până ajung ceilalți colegi este liniște și sunt eficientă, nu mă deranjează nimic, nici măcar telefonul nu sună. Apoi începe agitația, sună telefonul, mai vine cineva, mai vine un curier, sună un coleg din stație să îi dai o informație și tot așa.

Care sunt cele trei calități care te ajută să-ți faci treaba bine?

Cred, în primul rând că datorită faptului că sunt calmă. Rar îmi ies din fire. Îmi place să fac lucrurile bine, mă străduiesc să dau tot ce pot. Și nu mai știu. Atenția cred. Astea sunt: calmul, atenția și dorința de a fi bun în ceea ce faci.

Există vreun moment de care îți aduci aminte cu drag din acești 6 ani?

Nici nu știu ce să aleg. Mi-a plăcut petrecerea de Crăciun de acum câțiva ani. Mi-a plăcut foarte mult. Cred că, poate, din cauză că m-am simțit un pic copil și eu. Printre copii și ceilalți colegi din stații și de la birou, așa m-am simțit. Și uneori avem nevoie să ne simțim copii.

La ce te gândești când spui Carbogaz?

Familia mea.

Ce faci când nu ești la birou, cum arată timpul tău liber?

Nu prea am mult timp liber. Doar în week-end-uri și le petrec acasă, cu nepoții mei în vârstă de 7, 2 și un anișor. Ne jucăm și-mi place mult! Băiatul cel mai mare este feblețea mea și ne jucăm împreună orice joc îi trece prin minte. Mă pun la mintea lui și, când mă roagă așa frumos nu pot să-l refuz. Și-apoi, fetița de 2 anișori a început să vorbească și te bucură când spune orice.

Acum nu am mai avut vreme, dar înainte îmi plăcea să croșetez lucrușoare pentru copii și goblen, dar nu am mai avut timp să fac. Însă înainte mă calma lucrul de mână. Cam atât. În rest, munca e foarte importantă pentru mine.

„Mi s-a părut că-i un loc bun încă de la început. Mie îmi place să fac de toate: să fac curățenie, să bag motorină, să îi ajut pe clienții care vin aici, să le schimb un bec la mașină, orice e de făcut, eu fac.”

Viorel are 48 de ani în buletin și o energie copleșitoare. Nu stă locului cât e ziua de lungă și, din 2017 de când lucrează în echipa Carbogaz, a adunat câteva povești pe care, deși timid să le împărtășească, mărturisește că-i sunt tare dragi.

Mai ții minute cum ai ajuns la Carbogaz prima oară?

Daaaa, m-a recomandat colega care intra în liber, eu lucram la altă firmă de gaz, dar veneam des căci alimentam aici și așa m-a întrebat dacă n-aș vrea să mă angajez aici. Am depus CV-ul și imediat m-am angajat. Și, 5 ani mai târziu, sunt aici.

Ce ți-a plăcut cel mai mult?

Mi s-a părut că-i un loc bun încă de la început. Mie îmi place să fac de toate: să fac curățenie, să bag motorină, să îi ajut pe clienții care vin aici, să le schimb un bec la mașină, orice e de făcut, eu fac. Aici vin și mulți taximetriști și îi ajut și pe ei cu tot felul de mărunțișuri. Nu am ceva să spun că nu îmi place. Am lucrat și casier, la casă, sunt și pe platformă – aici îmi place mai mult că sunt tot timpul în mișcare, ori eu sunt un tip care nu am stare.

Și în timpul liber tot așa de activ ești?

Da! Nu prea am eu timp liber, că, după ce ies din tura de noapte, intru în libere, a doua zi mă odihnesc și a treia zi iar mă pun pe treabă și apoi iar la muncă. Mă mai duc la țară, la Giurgiu, la vreo 60 de kilometri de București și acolo merg la lucrat pământul. Tot eu și acolo trebuie să mă duc să fac, că am și acolo multă treabă. Eu n-am stare, îmi place să fac tot felul de lucruri. 

Ce e cel mai frumos la oameni care lucrează aici?

Toți colegii sunt serioși, ne avem bine cu toții, tragem toți la aceeași căruță. Dacă nu au timp cei de pe tura dinainte să bage marfa, o băgăm noi, dacă nu avem noi timp, o bagă ei și tot așa. Ne înțelegem bine, nu am avut neînțelegeri sau conflicte să nu le putem discuta.

Îmi place, facem curățenie, vorbim. Mă văd și peste 5 ani lucrând  – toți ne dorim asta, să fim sănătoși, să rămânem în același loc de muncă, să nu schimbăm.

Ai recomanda unui prieten să se angajeze în echipa Carbogaz?

Da, da, eu am adus deja doi colegi. Le-am zis că e bine să încerce și să vadă singuri, că e frumos și e stabilitate. Bine, ei au stat un an sau doi și apoi și-au găsit în altă parte, asta e treaba lor, dar eu am avut încredere să îi recomand. Am și prieteni aici, mi-am făcut și cunoștințe, am și clienți fideli. Ce să mai spun?

Mă duc, mulțumesc că m-ați ascultat, mă așteaptă clientul să îl alimentez!

„Cel mai bine îmi amintesc momentul în care ne-am adunat, în anul cu pandemia, și am făcut petrecerea cu Moș Crăciun. Cred că acolo toată lumea s-a simțit cel mai bine, a fost un moment de neuitat pentru noi toți, cu tot pachetul de emoții și bucurie.”

Cristi este cel mai vechi angajat Carbogaz, iar anul acesta a împlinit 17 ani de când e în echipa noastră. E unul dintre cei care îi cunoaște pe toți clienții din stația Giulești și omul pe care ne putem baza oricând să îi învețe pe cei care vin să lucreze pentru prima oară într-o benzinărie. 

Modest, muncitor și întotdeauna cu o soluție, Cristi recunoaște că lucrurile nu sunt întotdeauna ușoare, dar e important să înveți să-ți placă ceea ce faci. La cei 41 de ani ai lui, Cristi recunoaște că tot ce își dorește în timpul liber e să petreacă cât mai mult la aer curat. 

Așa cum spuneam și la începutul poveștilor noastre, oamenii sunt liantul care leagă serviciile între ele. Și, cum fiecare în parte are vocea, personalitatea și muzica lui, cum am fi putut să nu-l luăm la întrebări pe primul nostru angajat? 

Cristi, cum e să fii cel mai vechi om din echipa Carbogaz?

E bine, cum să fie. Eu nici nu sunt genul de om care să mă mut dintr-o parte în alta. Acuși fac majoratul aici.

Mai ții minte cum a fost la angajare?

Pai la început nici nu am vrut să mă angajez, că mi-era frică. Era o stație de gaz la Sebastian și, stând în zonă, știam ce lume e pe-acolo și nu prea voiam să mă angajez. Dar, până la urmă, am venit de probă. Era un coleg pe atunci care era super de treaba și am reușit să îmi depășesc fricile. Dar la început mi-a fost teamă, n-am vrut să merg.

Eu aici am început ca operator GPL și acum sunt lucrător comercial. Lucram pe platou afară, nu prea voiam la casă, dar, într-o zi, din lipsă de personal, am ajuns să mă ocup eu de casă și, de atunci, am rămas aici și acum.

Dar dacă ai avea de alege, unde ai vrea să lucrezi?

Afară, pe platformă. La casă e mai stresant și nici nu-mi place prea mult să stau închis într-un singur loc. Bine, m-am obișnuit între timp, dar la început mi-a fost mai greu.

Îți aduci aminte de vreun moment memorabil petrecut cu oamenii Carbogaz?

Sunt foarte multe, dar cred că cel mai bine mi-l amintesc pe cel în care ne-am adunat, în anul cu pandemia, și am făcut petrecerea cu Moș Crăciun. Cred că acolo toată lumea s-a simțit cel mai bine, a fost un moment de neuitat pentru noi toți, cu tot pachetul de emoții și bucurie.

Care e singurul cuvânt pe care îl asociezi cu Carbogaz?

Stabilitate. Da. De toate felurile, dar stabilitate.

Ai făcut vreo gafă pe care ai vrea s-o povestești?

Am facut și gafe, nici nu cred că ai cum să nu faci. Dar nu-mi vine nici una în minte acum. Cea mai gravă de care îmi aduc aminte e că am bagat cantitatea greșită de benzină la o alimentare, dar s-a rezolvat repede.

Aici, eu sunt de pe vremea când era doar stație GPL. Lucrez în stația asta de vreo 10 ani. Oamenii aici mă știu. Am fost plecat vreo 2 ani la stația Andronache, și apoi m-am întors aici. Mi-am făcut si prieteni, am cunoscut mulți oameni. Am clienți despre care știu ce cumpără întotdeauna.

Ce îți place cel mai mult în ceea ce faci? 

Mă înțeleg bine cu toți colegii, și cu cei vechi și cu cei care vin aici să învețe. Eu zic că e foarte important asta, să ne înțelegem între noi, să ne respectăm, să ne rezolvăm singuri problemele. Dacă-ți faci treaba, nu are cum să nu meargă bine.

Ce ți se pare cel mai greu în ceea ce faci? 

Cel mai greu… probabil să îi înveți pe cei care vin pentru prima oară. Cel mai greu e pentru cei care nu au lucrat în comerț sau care nu au lucrat cu bani niciodată și care prind un pic mai greu cum se pun facturile și NIR-urile. Dar în rest, avem răbdare, le explicăm. La tineri e mai ușor, ei prind repede tot ce e pe calculator. Acum, recent, avem un coleg tânăr pe platformă care mai repede a învățat la casă.

Cristi, ce-ți place să faci în timpul liber, când termini munca?

Înainte era mai ușor de răspuns. După ce ieșeam de la muncă, mă urcam în mașină cu soția și copilul și plecam. Oriunde, afară din București. Nouă ne place mult la munte, de exemplu. Dar de când cu pandemia, nu am mai plecat cum obișnuiam.

Altfel, îmi place să stau cu prietenii, cum am ocazia plec, nu-mi place să stau acasă când sunt liber. Și nici nu sunt genul care să-și facă planuri. Trăiesc prezentul și clipa. Mai ales în vremurile astea, ce planuri să-ți faci?

„Dacă e să spun ce-mi place cu adevărat: bucătăria. Mă relaxează, îmi place să gătesc orice, am și rețetele mele, dar încerc și lucruri noi.”

Elena are 49 de ani și pasiunea ei pentru gătit ne-a molipsit pe toți. În aprilie, împlinește 3 ani de când lucrează în echipa Carbogaz și e unul dintre oamenii care te întâmpină cu zâmbetul pe buze când ceri cafeaua preferată.

Elena, cum ai ajuns să lucrezi în echipa noastră?

Sincer, din întâmplare. Când era stația din Andronache, soțul meu alimenta acolo mașina și, într-una din zile a văzut un anunț, iar cum eu căutam de muncă, am zis să încerc. Voiam să văd dacă mă descurc, pentru că nu mai lucrasem niciodată în benzinărie. 

Înainte am lucrat în hipermarket, pe post de casier. Practic, tot în comerț, dar în alt domeniu. Și la început nici nu eram prietenă cu calculatorul, iar aici m-am împrietenit, că a trebuit. Prima oară când am avut de făcut ceva cu calculatorul, am zis că nu o sa mă descurc. Ba chiar, la început, când am intrat pe post, am zis că dacă rezist o săptămână, e mult.

Ți se părea greu?

Nu era greu, dar era foarte diferit de ce făcusem eu până atunci. Responsabilitatea era oricum și unde lucram înainte, ca și aici. Înainte, la hipermarket eram șef adjunct de tură și mă învățasem cu responsabilitățile postului, dar dintr-un domeniu alimentar în domeniul carburantului, e diferit. Că altfel, cu vânzarea, cu oamenii, eram obișnuită.

Ce îți place cel mai mult în ceea ce faci?

Îmi place să stau la vânzare. Da, mie chiar îmi place interacțiunea cu oamenii. Și dacă nu ne cunoaștem, tot ne împrietenim. Eu locuiesc aici, în zonă, sunt aproape de muncă. Și la Adronache când am lucrat înainte, eram foarte aproape. Apropierea de casă e foarte importantă, mai ales cu traficul care e acum… Aici de acasă, mă aduce soțul, mă aduce ginerele, imediat ajung la muncă.

Dar revenind. Acum, după 3 ani de zile, chiar nu mi se mai pare nimic greu sau imposibil. Și dacă nu știi ceva, suni și întrebi la birou, vorbești cu Cristina, cu Angela, cu Luminița, cineva te ajută să dai de capăt unei probleme.

Și dacă tot ai pomenit de colegii tăi, ce îți place cel mai mult la oamenii Carbogaz?

Cel puțin echipa cu care lucrez eu, sunt oameni foarte ok. Am avut la un moment dat un coleg, un domn de vreo 60 de ani, care a fost nevoit să renunțe din cauza sănătății. Ba chiar l-am sfătuit să renunțe, că îi era foarte greu, mai ales pe turele de noapte, când era foarte agitat. Dar era atât de energic că aproape alerga tot timpul. Ăsta e doar un exemplu, pentru că toți colegii mei sunt foarte ok și dedicați clienților care vin aici.

Dar dacă ai avea un singur cuvânt care să îi descrie pe oamenii Carbogaz, ce cuvânt ai folosi?

Că sunt săritori, ajutători. În momentul în care ai o problemă, poți să pui liniștit baza în cineva. E foarte important să te poți baza pe colegii tăi. 

Elena, ce îți place să faci după ce termini munca?

Merg acasă (râde). După 12 ore de stat în picioare e destul de solicitant și fizic, și psihic – pentru că lucrezi cu foarte multe persoane. Bine, acum depinde mult și de tine ca persoană, cum ești construit. Important e să fii tu maleabil. Dar în general, la noi, clienții sunt foarte drăguți. Și bine, printre ei mai sunt și… ca în orice pădure.

Avem și clienți fideli, despre care știm ce țigări fumează, ce își cumpără, ce cafea preferă. În momentul în care ne întâlnim zi de zi, zi de zi, deja devine ca acasă: îi cunoști pe fiecare, le înveți preferințele și capriciile.

Acasă, ordinea de zi cu zi: treabă, mâncare, curățenie, tot ce e nevoie. Eu m-am căsătorit de tânără, am și trei copii – la 17 ani fără trei luni aveam primul băiat. Astăzi am și 4 nepoți!

Dar dacă e să spun ce-mi place cu adevărat: bucătăria. Mă relaxează, îmi place să gătesc orice, am și rețetele mele, dar încerc și lucruri noi. Zilele trecute am făcut icre, pentru că ai mei sunt topiți de ele și toată lumea din familie mi-a cerut să fac. Altfel, cel mai mult îmi place să fac sarmale și tort de casă.

Acum, sincer, și dacă nu știi să faci ceva, dai drumul la telefon și urmezi o rețetă pas cu pas, dintr-un video. Nici nu are cum să nu-ți iasă!