
Marian, șofer pe cisternă: „Ultimii doi ani au fost unii dintre cei mai frumoși ani!”
Oamenii CARBOGAZ”Îmi place corectitudinea colegilor mei și că mă pot baza pe ei – avem posibilitatea să facem schimburi, în funcție de cum avem treburi. Asta contează mult. Avem o echipă foarte bună.”
Marian are 55 de ani și lucrează ca șofer…

Mihai, șofer: „Tati, ăsta e cel mai bun serviciu pe care l-ai avut până acum!”
Oamenii CARBOGAZ”Unde lucram înainte totul cădea în spatele șoferului, nu-și asuma nimeni nimic, nu te ajuta nimeni dacă se întâmpla ceva. Era foarte stresant. Când am venit aici, am simțit că am venit în concediu. Aici altcineva susține stresul…

Ionuț, lucrător platformă: „Vin la muncă fără stres.”
Oamenii CARBOGAZ”Îmi place aici și nu vreau să renunț. E bine că oamenii sunt primitori și că vin la muncă fără stres. Am avut joburi și mai stresante, trăgea șeful de noi să facem totul la minut. Aici dacă ne facem treaba nu se ia nimeni de…

Mihai, lucrător platformă: „Dacă nu știi să vorbești cu clientul, chiar nu mai vine.”
Oamenii CARBOGAZ”Dacă nu îți place și nu te înțelegi cu oamenii, nu îți convine să stai într-un mediu în care nu ești acceptat, e ceva logic. Dacă nu te înțelegi cu ei, nu merge. Mai trebuie să faci și compromisuri, mai accepți un defect…

Iulia, lucrător comercial: „Sunt zile în care, dacă începi de la prima oră cu un client morocănos, până seara, așa sunt toți.”
Oamenii CARBOGAZ”Soțul meu era client fidel, locuiam prin preajmă și după o lungă perioadă de stat acasă, am hotorât că e momentul să mă întorc la serviciu. Înainte am lucrat ca asistent manager la o companie de curățenie, apoi am intrat în…

Marius, lucrător pe platformă: „Dacă vii la job doar ca să aștepți ziua de salariu, nu e o soluție. Trebuie să-ți și placă ce faci. ”
Oamenii CARBOGAZ”Îmi place mult ceea ce fac. Nu mi se pare un job greu. Dar cel mai important e că vin cu drag zi de zi.”
Marius are 33 ani, lucrează de 4 luni în stația din Chiajna și e sigur că se poate descurca în orice situație. E mereu politicos…





Dieselul dispare? Sau doar se reinventează?
Energie pentru prezentMobilitatea grea între panică mediatică și soluții reale
În mass-media europeană, discursul despre „sfârșitul dieselului” a devenit o temă recurentă. Titluri precum „dieselul are zilele numărate”, „camioane și autobuze interzise în orașe” sau „Euro 7 lovește transportul greu” circulă constant, alimentate de noile zone verzi ZTL*, restricțiile de acces urban și taxele de CO₂ tot mai stricte. În plan mediatic, dieselul este prezentat ca o tehnologie pe cale de dispariție, incompatibilă cu obiectivele climatice ale Europei și responsabilă pentru poluare, costuri sociale și probleme de sănătate publică.
Pe acest fundal, orașele anunță interdicții pentru transportul greu diesel, iar Comisia Europeană promovează standarde de emisii mai dure, în timp ce statele membre discută amenzi CO₂ pentru flotele care depășesc pragurile de eficiență. Mass-media amplifică protestele transportatorilor, nemulțumiți de costuri, de incertitudinea reglementărilor și de absența unor alternative realiste pentru transportul internațional de mărfuri.
Astfel se conturează o narațiune emoțională: dieselul „moare”, iar sectorul trebuie să renunțe rapid la o tehnologie care a susținut decenii de logistică globală. Însă, dincolo de imagini dramatice, pe teren lucrurile sunt mult mai nuanțate, iar soluțiile tehnice avansează într-o direcție mai realistă decât pare în presă.
În 2025, Europa se confruntă cu o presiune dublă: tranziția energetică accelerată și necesitatea menținerii mobilității grele. Deși mass-media vorbește despre „sfârșitul dieselului”, datele Comisiei Europene arată că peste 96% din camioanele aflate în circulație în UE folosesc încă motoare diesel, iar vârsta medie a flotei depășește 13 ani. În paralel, infrastructura pentru electrificarea transportului greu rămâne limitată, iar soluțiile pe hidrogen sunt încă la stadiul de testare.
Euro 7, ZTL și taxele CO₂
Standardul Euro 7 a generat un val intens de reacții: transportatorii reclamă costuri suplimentare, orașele impun restricții tot mai severe pentru vehiculele grele, iar taxele de CO₂ aplicate la nivel european penalizează tehnologiile convenționale. În multe capitale europene, accesul camioanelor diesel este limitat prin ZTL urbane, generând tensiuni economice și proteste.
Un aspect tehnic adesea ignorat: dieselul regenerabil (HVO 100%) și bioGPL-ul avansat
În ciuda presiunilor reglementare și a narațiunii despre „sfârșitul dieselului”, există deja soluții tehnologice drop-in capabile să reducă emisiile cu 70–90% fără schimbarea motorului sau a infrastructurii existente.
Totuși, dezbaterea tehnică necesită o nuanță esențială: producția sustenabilă de HVO nu poate acoperi întreaga cerere globală de motorină. Analizele IEA, Comisiei Europene și WEF arată că, folosind exclusiv resurse avansate (uleiuri uzate, grăsimi animale, deșeuri nealimentare), potențialul global este de aproximativ 20–30 milioane tone HVO/an, echivalent cu 5–15% din cererea globală actuală de motorină.
Acest interval reprezintă limita sustenabilă, în care nu se afectează culturile agricole, solul sau biodiversitatea. Prin urmare, HVO nu este o soluție totală, ci una rapidă, scalabilă și infrastructural compatibilă, potrivită pentru flotele existente de camioane, autobuze și utilaje, în timp ce electrificarea și hidrogenul se dezvoltă pentru roluri complementare.
Este deja utilizat în transportul urban ușor, livrări și parțial în autobuze.
Beneficiază de reglementări europene care încurajează tranziția către combustibili cu emisii reduse (RED II / RED III).
Analizele WEF și IEA estimează un potențial global de 5–10% din cererea mondială de carburant, dacă se folosesc exclusiv feedstock-uri avansate — un nivel considerat complet sustenabil.
HVO și bioGPL nu sunt soluții „miracol”, ci soluții imediate, capabile să reducă masiv emisiile fără investiții disruptive și fără să forțeze retragerea prematură a flotelor existente. În timp ce electrificarea și hidrogenul se dezvoltă pentru viitor, acești combustibili regenerabili creează puntea necesară între prezent și tranziția profundă a transportului greu.
Pentru cetățeni, această tranziție înseamnă orașe mai curate, transport public mai eficient și servicii logistice mai puțin poluante. Pentru companii, HVO 100% și bioGPL oferă posibilitatea de a reduce emisiile acum, fără a investi miliarde în înlocuirea flotelor înainte de termen.
La nivel societal, se conturează un nou ecosistem industrial: producția de combustibili regenerabili, valorificarea deșeurilor, dezvoltarea infrastructurii pentru hidrogen și electrificare. Mobilitatea grea devine astfel un teren de inovație, nu doar de restricții.
Ceea ce devine tot mai clar este că tranziția nu se construiește doar prin salturi tehnologice spectaculoase, ci și prin mici soluții durabile, adoptate consecvent de toți actorii. HVO, bioGPL, electrificarea, hidrogenul, eficiența rutelor — toate contribuie la un echilibru care funcționează.
Viitorul mobilității grele nu va fi nici complet electric, nici complet regenerabil, nici complet fosil. Va fi, inevitabil, un viitor hibrid, construit cu pragmatism, date solide și o combinație inteligentă de tehnologii. În această diversitate stă, de fapt, fezabilitatea tranziției.
_________
* ZTL este acronimul pentru Zona Traffico Limitato (termen originar din Italia), dar conceptul este folosit astăzi în majoritatea orașelor europene. O ZTL este o zonă urbană cu acces auto restricționat, creată pentru a reduce poluarea și aglomerația.
Cum funcționează:
De ce există ZTL:
Exemple: Roma, Milano, Florența, Madrid, Barcelona, Paris, Lyon, Berlin, Londra — iar în România, proiecte similare sunt în discuție în București, Cluj și Timișoara.