„Eu nu știam că sunt capabil să fiu casier. Pur și simplu, nu credeam că sunt în stare. Mă gândeam că e prea greu să fii atent la atât de multe lucruri. Dar uite că asta am descoperit. Mulți nu credeau că pot, chiar și colegii sau familia. Mă simt foarte bine fiindcă am dovedit că pot.”
Tudor e un om rezervat. Are 45 de ani și spune despre el că e o persoană tăcută, nu-i place să vorbească mult. Dar ne-am așezat la vorbă și totul a decurs foarte bine. Lucrează la noi de 8 ani, a schimbat mai multe stații, dar cea din Colentina îi vine cel mai bine. Când l-am întrebat despre un moment fericit, a recunoscut că schimbarea de la operator GPL la casierie a însemnat mult pentru el.
Cum i-a fost și ce provocări a întâmpinat? Afli imediat.
Mai ții minte cum ai ajuns să lucrezi la Carbogaz, Tudor?
Da, da. Am venit prin intermediul unui văr de-al meu, care lucra atunci la Carbogaz. S-a ivit atunci un post liber și am venit.
În ce an se întâmpla asta?
Se fac 8 ani deja, în 2014 am ajuns, undeva prin mai.
Ce făceai înainte? Care a fost parcursul tău până aici?
Am avut mai multe etape. Am fost și liber profesionist, am lucrat și într-un angro, iar următorul a fost acesta. La început am fost angajat ca operator GPL și nu știu cum s-a ivit ocazia, că șeful mi-a propus să lucrez la casierie – a fost ceva spontan.
Cum a fost schimbarea?
N-a fost ușor, la casierie e mult mai greu decât afară, e mai multă responsabilitate, mai multă atenție, și cu facturile, și cu clienții. Am încercat totuși, mi-a plăcut și probabil de aia am și învățat repede ce am de făcut.
Eu n-am stat în perioadă de probă, am intrat direct în treabă.
Ce ți s-a părut greu la început?
Cu clienții eram deja obișnuit, îmi plăcea că aveam deschiderea să comunic cu oamenii, timpul trece mai repede așa. Ca provocări, cam totul a fost greu. Când ești în probă, cineva are grijă de tine, stă în spatele tău și îți mai arată.
La mine n-a fost așa, m-am descurcat singur. Dar dădeam telefoane, întrebam colegii, așa am reușit să învăț: să bag facturile, să dau schimbul de tură. Cam o lună de zile mi-a fost mai greu. Îmi place ceea ce fac, altfel nu stăteam atât timp aici.
Ce-ți place cel mai mult la ceea ce faci?
N-am ce să spun, toate îmi plac. Să dau schimbul îmi place 100% fiindcă e sfârșit de zi și plec acasă. (Râdem)
Există vreun moment de care îți aduci aminte cu drag din aceștia 8 ani?
Este unul. Eu aveam deja vreo 6 ani de când lucram afară. Un moment care m-a bucurat a fost când am trecut la casierie. Am scăpat de ploaie și de frig. Am simțit-o ca pe-o avansare.
Ai învățat ceva nou despre tine din rolurile astea pe care le-ai avut la Carbogaz?
Sigur că am învățat. Eu nu știam că sunt capabil să fiu casier. Pur și simplu, nu credeam că sunt în stare. Mă gândeam că e prea greu să fii atent la atât de multe lucruri. Dar uite că asta am descoperit. Mulți nu credeau că pot, chiar și colegii sau familia.
Mă simt foarte bine fiindcă am dovedit că pot.
Dar care crezi că sunt acele 3 calități care te ajută în munca pe care o faci?
Nu pot să răspund eu la întrebarea asta. Cred că doar trebuie să îți dai interesul și să îți placă ceea ce faci.
Ce îți place cel mai mult la #OameniiCarbogaz?
Am lucrat pe mai multe stații, dar parcă tot cu colegii de aici mă înțeleg cel mai bine. Ne ajutăm între noi. Colegele mele au 10 și 14 ani de experiență aici și mă ajută când poate nu sunt sigur de ceva. Ne susținem unul pe celălalt.
Cu ce cuvânt asociezi Carbogaz, Tudor?
Siguranța zilei de mâine.
Dacă ai recomanda serviciile Carbogaz unui prieten, ce i-ai spune?
Vreau să spun că aici sunt cele mai mici prețuri – că până la urma asta îl interesează pe client. Plus, totul e de calitate. Chiar și cafeaua!
