„Trebuie să faci ceva care îți place. Dacă nu faci ceva cu drag, vii ca roboțelul la muncă, aștepti doar să se termine ziua și aștepți ziua de salariu. În felul ăsta, nu ai nici un viitor. Trebuie să-ți găsești să lucrezi într-un domeniu unde să te atragă măcar puțin, unde să rezonezi.”
Știți oamenii aceia care sunt tăcuți și discreți, dar sar întotdeauna să dea o mână de ajutor când e cazul? Un om cu aceste calități este și Eugen care, de peste 2 ani lucrează ca șofer pe cisternă, pe benzină, în echipa Carbogaz.
Eugen are 30 de ani și puține cuvinte de spus, dar întotdeauna bine cântărite. Până acum câteva luni a fost șofer pe cisterna alimentată cu gaz, căci mai lucrase și în trecut în acest domeniu, iar acum conduce cisterna pe benzină – motorină.
Unde ai lucrat înainte de a veni la Carbogaz?
Primul meu job a fost la o pompă într-o benzinărie, iar apoi am lucrat pe post de casier, și ulterior, ca șofer pe gaz și apoi ca șofer pe benzină – motorină. Am lucrat doar în domeniul petrolier.
Cum e să fii șofer pe cisternă?
Nu este atât de greu pe cât pare, daca îți place ce faci. Mie, de exemplu îmi place mult să conduc. Pur și simplu.
Iar aici îmi place și ce fac și îmi place și personalul. Cu majoritatea colegilor sunt prieten. Toți colegii mei sunt amabili și serviabili, nu sunt scorțoși sau strict după regulament. Mai mereu îi găsesc cu zâmbetul pe buze.
De multe ori, când mergi în alte benzinării, îi vezi pe angajați cu o față lungă, nu zâmbesc deloc, sunt timorați sau se comportă ca niște roboți. Aici, la noi, dacă o să observi, sunt toți foarte deschiși, cu zâmbetul pe buze, vorbesc prietenos cu tine.
Cum ai ajuns să lucrezi aici?
Am ajuns prin intermediul unui coleg care mi-a spus că există un post disponibil. Am venit la interviu și ulterior am avut și angajarea. A urmat o perioadă de câteva zile de probă, dar a fost ok. Poate un pic plictisitor, pentru că stăteam doar în dreapta, asistând, fără să mă pot implica în vreun fel și… a fost un pic mai obositor. Acum, când conduc eu, e mult mai bine.
Care este cea mai mare provocare pentru tine într-o zi de lucru?
Cel mai greu? Traficul din București. Asta mi se pare cel mai greu. N-are importanță nici ora, nimic. Prefer să plec mai de dimineață când se poate. Prefer până în ora 7 dacă se poate, sau noaptea, când nu mai este trafic. Traficul este infernal în București. Plus că a început o dezvoltare masivă di punct de vedere imobiliar și, chiar dacă se construiesc multe spații de locuit pe lângă București, nu se fac și străzi sau locuri de parcare, așa că… tot traficul e îngreunat.
Dar ce îți place cel mai mult aici?
Cred că mă repet, dar, pe lângă program, personalul amabil și pe stații și între noi, șoferii. Îmi place să vin la muncă și să-mi beau cafeaua aici (n. ed. Tunari). Și îmi plac sandvișurile, mai ales că sunt proaspete, făcute de colegele noastre și sunt și delicioase! Preferatul meu e cel cu omletă.
Trebuie să faci ceva care îți place. Dacă nu faci ceva cu drag, vii ca roboțelul la muncă, aștepti doar să se termine ziua și aștepți ziua de salariu. În felul ăsta, nu ai nici un viitor. Trebuie să-ți găsești să lucrezi într-un domeniu unde să te atragă măcar puțin, unde să rezonezi.
Tu simți că ți-ai gasit locul?
Da. Chiar îmi place. Dacă nu îmi plăcea, nu începeam în acest domeniu. Casier, de exemplu nu m-aș mai vedea pentru că nu îmi place să lucrez cu oamenii, o parte dintre clienți sunt foarte dificili, așa că prefer la volan.
Cu ce cuvânt asociezi Carbogaz?
Hmm… greu. Nu știu. Pot să spun două cuvinte? Dezvoltare durabilă. Este o companie mică care a plecat și s-a dezvoltat până astăzi când are aproape 20 de ani. Și nu multe firme reprezintă atât de mult într-un domeniu care este destul de saturat și în care e foarte greu să începi. Da, Carbogaz egal dezvoltare durabilă.
Eugen, ce îți place să faci în timpul liber?
Să mă uit la filme și seriale – cel mai recent film a fost un serial – Teen Wolf. Să mă joc pe calculator, să ies să mă plimb în aer liber. Alteori îmi place să conduc, uneori să ies la plimbări cu bicicleta, ceva mai rar în ultimul timp pentru că… pandemie. Cam asta. De regulă, mie îmi place să stau și să ascult, nu să vorbesc.
